O poezie fără de început și fără de sfârșit

Poezie fără de început și fără de sfârșit

 

Dumnezeu este fără de început și fără de sfârșit.

Cuvântul lui Dumnezeu și Poezia Duhului Sfânt Sunt veșnice,

fără de-nceput și fără de sfârșit.

La început, a făcut Dumnezeu lumea cea nevăzută,

apoi lumea cea văzută

și omul.

Și omul este fără de sfârșit,

dar prin harul lui Dumnezeu,

deși biată făptură zidită,

el poate să devină, precum al său Iubit Ziditor,

fără de început.

Dumnezeu ascultă bătaia fiecărei frunze,

El știe când picură-n ocean un singur strop de apă,

Și floarea din boboc la vremea ei cum crapă,

El o vede și o simte,

Domnul aude piuitul puilor de rândunice,

Mai repede ca însăși mama lor,

Cu câteva secunde înainte să și-l strige.

*

Dumnezeu ascultă fiecare clipă care trece și care vine.

Pentru fiecare făptură,

Și pentru fiecare clipă,

Cunoaște vremea sa.

Dumnezeu cunoaște pasul fiecărei vietăți pe cărăruie,

Fiecare firicel de nisip are rostul lui în taina lui Dumnezeu.

Și fiecare rază de lumină o lasă să străbată,

După voia Sa dintru veșnica Lui Lumină.

*

Toate miliardele de cuvinte ce s-au șoptit sau s-au rostit,

Dumnezeu le cunoaște.

El este Însuși Cuvântul Tatălui cel Nezidit.

Dumnezeu știe fiecare virgulă și fiecare semn de întrebare.

Dumnezeu cunoaște mai ales toate miliardele de graiuri,

care aduc bucurie și pace:

Graiuri de iertare, de mângâiere și de blagoslovenie.

*

Dumnezeu acoperă totul cu taina Lui.

Taina lui Dumnezeu este Lumina lumii.

*

Dacă o frunză cade din pom,

Dumnezeu nu o lasă să cadă la întâmplare.

*

Maica Domnului ține cu rugăciunea ei,

Întreaga lume.

*

Dumnezeu vede feștila fumegândă-n candelă,

El nu o stinge.

Ci toarnă untdelemn și-o reaprinde.

Și strălucirea cea plăpândă a celei mai îndepărtate stele din arcadă,

O umple de Lumină.

*

Și pruncul mamei El însuși alăptează,

În taina sa,

Chiar de la sânul ei de sfântă mamă.

*

Și spinul cel tăios îl simte,

Până la os cum îți pătrunde,

Deși tu te-ai rugat de-atâtea ori din trup să-ți scoată,

Același ghimpe ce pe Sfântul Pavel l-a chinuit odată.

*

Suspinul tău cel din copilărie, El ți-l aduce aminte,

Toiagul Său cel bun la vremea potrivită îl întinde.

*

Bătaia ta de inimă El știe,

E cea mai naltă bucurie.

*

Hristos și acul bradului îl vede cum cade și se schimbă.

Dar mai ales când cade firul tău de păr, El știe.

*

Durerea Lui de Tată, Duhul cel Sfânt în noi preschimbă-n rugăciune

Cu negrăitele-i suspine o închină,

Până ce inima o vreme se alină.

Iar Fiul pentru fiecare bob de rugăciune

Mai mântuie un suflet din genune.

*

Cum faci Tu pasărea mereu să meargă-n zborul său înalt?

Cum crești Tu florile ca firul lor să nu se rupă?

Cum Ții Tu peștele-notând sub apă?

Furnica cea de jos la mușuroi s-ajungă,

Albinele să dea prisos din mierea lor?

*

Cum naști Tu omul pe pământ?

Și pentru a Ta Împărăție,

Prin moarte cum ne treci ca să ne naștem om?

*

Cum faci Tu rădăcina să pătrundă adânc,

Ca pomul să-și înalțe sus în cer coroana lui?

 Inel lângă inel, cum coși Tu trunchiul cel bătrân?

O mică frunzuliță-n Pomul lui Adam e fiece om.

*

Mirosul de tămâie adiat cu rugăciunea, Îl primești

E mai puternic decât parfumul florilor din rai,

Căci și privighetoarea Ție-ți cântă

Dar mai presus de-aceasta psalmodia psalților Ți-e sfântă.

*

Pe linele câmpii îți plimbă Pasul Sfânt,

Și marea cea adâncă Te primește,

În cerul Tău senin miliarde de aripi Te poartă-n zare,

Și Maica Ta Preasfântă este mai adâncă decât cele mai înalte ceruri,

și mai desăvârșită decât heruvimii cei cu mulți ochi și decât serafimii cei cu câte șase aripi.

*

Iar firul Tău de iarbă, ce crește din pământ,

Spre hrana fiarelor,

cum L-ai zidit?

Cum ai zidit Tu după Chipul Tău pre om, a Ta zidire?

Și cum faci omul Tău asemenea-ntru totul să Îți fie,

Ca Tine, Doamne, fără de-nceput și fără de sfârșit?

*

Cum poate biata Ta făptură,

Să Îți aducă Ție aleasă firmitură,

Din care Tu să faci Preasfântă Cuminecătură?

Iar un potir din vinul cel mai sfânt de pe Pământ,

Cum îl prefaci Tu -n Sângele-ți Preascump?

*

În Taina Spovedaniei El însuși, Domnul ne dezleagă,

Ne dăruiește harul Său cel Sfânt,

El însuși din Potir cu Sineși ne hrănește,

Apoi să biruim o lume-ntreagă ne ajută: „Îndrăznește!”

Abia acolo văd și eu cum dintr-atâtea mii și mii,

Doar eu sunt singur vrednic de-a se osândi.

*

Și soarele răsare de la răsărit,

Și luna-și schimbă iar pătrarul ei,

Și Ziua Ta cea nesfârșită-i mai presus de fire,

Și veșnică e clipa ei.

*

Eu nu sunt niciodată singur,

Tot timpul sunt cu Tine și cu Maica Ta Preasfântă,

Lumina Ta cea nezidită de-a pururi peste noi abundă,

Și lumea-ntreagă o umple și-o inundă.

*

La Tine fiecare clipă este-o veșnicie.

La Tine un ocean de vină este doar un strop.

Cum ai băut în Ghetsimani această atât de-amară picătură?

Cum ai putut Tu, pentru noi să-nvingi atâta ură?

*

Pe Cruce, când Te-ai răstignit de bunăvoie,

Cum ai putut primi acel uriaș șuvoi de ură,

Să Îl transformi într-un torent de dragoste deplină

Și să-l îndrepți către Părintele iubit, Tu – Cela Ce ești fără vină?

*

Cum ai putut apoi să ne îmbrățișezi pe toți cu brațele întinse și bătute-n cuie?

Să mori în pace când a noastră mântuire

Ai săvârșit dintru-nceput până la bun sfârșit?

Acolo, sub privirea Preacuratei Maicii Tale

și-a ucenicului tău cel mai îndumnezeit?

*

Cum ai întors a lumii piramidă?

Cum ai întors Tu lumea cea cu josu-n sus?

Cum ai putut să Te pogori pentru făptură

Întru-un așa de-ntunecat adânc?

La cer cum ai putut să Te înalți cu firea lui Adam

Ce a căzut atât de mult?

Să șezi de-a dreapta Tatălui din nou, cu noi de-acum, cum de-ai putut?

*

Trimis-ai Duhul Tău cel Sfânt în lume

În ziua Cincizcimii celei sfinte,

Ca toate despre Tine să ne-nvețe,

Și să ne schimbe după mintea Ta a nostră minte!

*

La Tine fiecare fir de iarbă este-o floare,

Și fiecare floare e-n Lumină.

Și-n Sfânta Ta Biserică întregul cer e doar Iubire și Lumină.

În Hristos și Dumnezeu este Dragoste,

Și Omul!

*

În taină schimonahul Ți se roagă dintr-o stâncă

Cu rugăciunea lui cea mai adâncă,

În simplul său cuvânt de rugăciune,

Primește-n ființa lui

Întreaga lume.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s