Principiul patriarhal-ipostatic în ecleziologie. Patriarhul Daniel se află la vârful piramidei răsturnate a ființării. Desăvârșirea monahismului românesc în rugăciunea ipostatică pentru Întregul Adam și renașterea Bisericii Ortodoxe Române

Ascultă online:


Download: „Principiul Patriarhal – Principiul Ipostatic”

Principiul patriarhal în ecleziologie este în esență un alt nume al pricipiului ipostatic în om și în Dumnezeu și a fost pentru prima dată exprimat ca centru al întregii teologii a unității Bisericii dintotdeauna de către Arhimandritul Sofronie, pe seama principiului Ipostatic prin care noi toți suntem unul – un singur om – în Cuvântările sale duhovnicești rostite la Essex și publicate la noi în traducerea Ieromonahului Rafail Noica. Există un singur principiu ipostatic – atât în ființa omenească cât și în ființa dumnezeiască, spune Arhimandritul Sofronie (Vom vedea pe Dumnezeu precum este, p. 271) Principiul patriarhal în eclesiologie ne arată adevărul ontologic și teologic al Bisericii: Hristos este Capul Bisericii. Însuși Hristos  – Marele Arhiereu – este pentru noi Persoana Patriarhului nostru, iar noi nu putem vedea în Preafericitul Patriarh Daniel decât Însăși Persoana lui Hristos – Mântuitorul nostru. Patriarhul cuprinde toți patriarhii, atât pe verticala istoriei cât și pe orizontala spațiului. Veșnicul Arhieru – Hristos, cuprinde pe fiecare. Patriarhul are conștiința universală a lui Hristos: Conștiința cosmică și supracosmică a Persoanei. Noi toți suntem o unică entitate de persoane care trăim ipostatic și ierarhic în jurul Persoanei centrale, Patriarhul nostru care se dă fiecăruia dintre noi prin Ierarhul locului, care se dă, mai obiectiv, prin preotul de la parohie sau prin starețul Mănăstirii, care este Însuși Hristos pentru fiecare dintre noi. Noi, Biserica, suntem numai întru ascultare, supunere liberă de persoane în sensul smereniei ascetice care mereu tinde către smerenia lui Hristos cea desăvârșită („acela cere mai mult iubește, acela mai mult se și smerește”), într-un sens atât de simplu: și ierarhic exterior, dar și adânc lăuntric – fundamental așa este însăși viața Bisericii, căci în taină, Patriarhul se află în fruntea și în adâncul fiecărei persoane, pe care o susține și o întărește, din locul principiului ipostatic (personal) – al lui Hristos din fiecare ființă umană. Din și întru însuși Patriarhul nostru ne vine viața Bisericii întrucât Patriarhul este Însuși Hristos. Patriarhul este Persoana prin excelență. Noi suntem („acum, Doamne, prin harul Tău și eu sânt”) doar în jurul Persoanei, nu în jurul unui concept abstract, a unei idei. Cea mai mare Persoană este Patriarhul – acesta de-o-cuprinde întreaga omenire și întreaga dumnezeire – după har, întru principiul personal.

Porunca iubirii se împlinește întru porunca iubirii Patriarhului precum îl iubim pe Hristos, și a ierarhilor Bisericii precum și a preoților și a tuturor credincioșilor ca pe noi înșine. În eclesiologia ortodoxă Patriarhul este precum Însuși Dumnezeu. Identitatea ecleziologic-ontologică este o suprapunere perfectă a sferelor de extensiune ce sunt infinite, fără de margini: Tot ceea ce este, este Biserica Ortodoxă: Ortodoxia este firea a tot ceea ce este. Precum în mănăstire Starețul este Hristos, în parohie, preotul este Hristos, în familia ortodoxă bărbatul- capul familiei este Hristos, tot așa în Patriarhie – Patriarhul este Hristos, Persoana.

Patriarhul șade de-a dreapta Tatălui în însuși Ființa lui Hristos. Aceasta este taina comuniunii Preasfintei Treimi care se dăruiește celor din Biserică. Adevărul este Persoana Supremă – Hristos, nu un principiu impersonal. Pentru noi, Patriarhul este principiul personal – Persoana Centrală în jurul căreia și întru care este clădit întregul organism viu al Bisericii. Orice altă structură este artificială. Sfântul Patriarh Daniel se află la vârful piramidei răsturnate a ființării, iar cine caută să se adâncească întru devenirea eclezială personală nu are decât să se pogoare ascetic și dogmatic către Acest Vârf al Bisericii care este Însuși Hristos. Precum omul este microtheos, tot așa mitropolitul este micropatriarh, arhiepiscopul este micro-mitropolit, episcopul este micro-arhiepiscop, iar preotul este micro-episcop în parohia lui și micro-theos deopotrivă. Structura ierarhică a Bisericii este o întrepătrundere deoființă deoarece omul este o ființă multi-personală, nu o înșiruire ori o adunare dezlânată de indivizi, ci o singură ființă multi-ipostatică. Harul Duhului Sfânt ne unește. Fără a primi apocatastaza, noi tindem în rugăciune către suprapunerea desăvârșită între Întregul Adam și Biserică: unitatea multi-ipostatică totală a ființei omului blagocestiv. Omul este egalul lui Dumnezeu după principiul ipostatic, iar ultimul credincios al Bisericii este egalul Patriarhului întru iubire, demnitate și – pentru rugăciunile Preafericirii Sale – întru har. În veșnicie este un singur Dumnezeu după fire – Întreit în Persoane (Ziditorul cel Nezidit) a cărui esență este veșnic inaccesibilă omului, dar și un singur om – dumnezeu după har (făptura zidită a omului care devine nezidită prin har) și după principiul ipostatic îndumnezeită până la totală identitate cu Dumnezeu (afară de esența absolută veșnic neîmpărtășită făpturii), înmiit în Persoane, egalul Treimii, care iubește desăvârșit în Persoana Mântuitorului, în taina Preasfintei Treimi. Fără amestecarea firilor (dumnezeiască și omenească), dar și fără împărțirea sau despărțirea lor, o unică comuniune multi-ipostatică de persoane unite într-un singur Duh: Duhul cel Sfânt al Bisericii. Unitate nu pleromatică doar, ci simplu și adânc ipostatică a tuturor miliardelor de ipostasuri ale omului.

Ierarhii Bisericii sunt Ipostasuri depline. Fiecare Ipostas cuprinde în sine mii de alte Ipostasuri, pe care le conduce întru deplină libertate și ascultare. Întru această structură personală, precum ciorchinii de strugure, stau toate ipostasurile umane îndumnezeite. Hristos – Marele Patriarh este buciumul, ierarhii sunt mlădițele, iar noi toți ceilalți, strugurii și întreaga vie – Biserica. Aceasta este structura ontologică personală a lumii. În eshatologie, singura cea adevărată.

Devenirea ipostatică a omului are la Părintele Sofronie trei dimensiuni: 1. eclesiologică, 2. ascetică și 3. dogmatică. Principiul patriarhal care ține însăși structura Bisericii în care suntem altoiți, este nucleul devenirii noastre personale pe latura eclesiologică. Latura ascetică ține de strâmtorarea de sine până la ura totală de sine precum și dragostea desăvârșită de Dumnezeu, iar dimensiunea dogmatică are în vedere dobândirea adevăratei conștiințe dogmatice: nevoința pentru dobândirea și păstrarea Harului Duhului Sfânt. Toate trei se întrepătrund și se susțin reciproc în fiecare Persoană drept-slăvitoare.

După spusele lui Homiaxov: „Unitatea Bisericii derivă, fără îndoială, din unitatea lui Dumnezeu, deoarece Biserica nu este o multitudine de persoane separate, ci unitatea Harului dumnezeiesc, ce dăinuieşte în multitudinea făpturilor raţionale, care se supun Harului.”(A. Homiakov, Biserica este una)

Pentru români, ca și pentru ruși, greci, sârbi, bulgari, sau orice altă etnie, pronia lui Dumnezeu, de nepătruns omului, pentru adâncul ei, a dat Bisericii întregi, după spusele Părintelui Sofronie de la Essex, experiența mărturisirii și a muceniciei. Umanismul de tip marxist a fost neînduplecat în lupta sa cu credința în Dumnezeu și nici o jertfă mucenicească, nici o dragoste nu a putut să cucerească sălbăticia prigoanei venite din partea comuniștilor. (Cuvântări duhovnicești, vol. 1, p. 21)

Biserica Română a trăit o deosebită deșertare în suferințele ei pentru numele lui Hristos. De acum înainte, se pune problema desăvârșirii, care purcede din legea duhovnicească cea din veci, spusă de Ava Sofronie într-una din cuvântările sale: „deplinătatea deșertării premerge deplinătății desăvârșirii.”

Monahismul nu este invenția omului, el se arată a fi ca un imperativ categoric al duhului nostru, după de a fost atins de Duhul Sfânt, după ce a fost atins de focul iubirii lui Hristos. Cu neașteptată uimire vedem și pe meleagurile noastre nașterea unor mari nevoitori, în stare a purta înălțimea chemării Schimei celei mari, după spusele Maicii Domnului către Partenie:„Schimnicul este rugător pentru lumea întreagă” Această mare descoperire trebuie pusă la baza oricărei înțelegeri adânci a adevăratului monahism ortodox românesc și de pretutindenea. Pustnicul nevoitor român, din țară, din străinătate sau de la Athos, primește prin schima mare rugăciunea ipostatică, pentru întreaga lume, ca potențial actualizat deplin în momentul tunderii. Aceasta conștiință ipostatică a schimnicului este cea mai înaltă conștiință a omului de pe pământ. Ea transcende toate limitările egoiste. Schimnicul îl urmează îndeaproape pe Hristos pe Golgota. La cârma tainică a țării și a întregii lumi stau fără doar și poate schimonahii, care au cea mai adâncă trăire și cea mai înaltă rugăciune înaintea lui Hristos. Țara noastră România a fost binecuvântată de Dumnezeu cu numeroși monahi și schimonahi. După spusele Cuviosului Sofronie, acesta este țelul final al monahismului – asemănarea cât mai deplină cu Hristos. Hristos, cu adevărat Dumnezeu fără de început, în Firea Sa cuprinde tot ce există, tot ce a făcut Tatăl prin El şi prin Duhul Sfânt. În vârtutea acestui fapt, întreaga viaţă cosmică, în toate formele manifestărilor ei, constituie o singură fiinţare de obşte, dar în diferite trepte de desăvârşire. Şi precum observăm în ființarea cosmică nesfârşite rânduri de nivele, de la atomul nevăzut până la minunatele sisteme galactice, astfel şi în monahism – care în menirea sa finală are întreaga asemănare cu Hristos „prin Carele toate s’au făcut” –se găsesc diferite trepte de desăvârşire în feluritele lui manifestări. (Arhim. Sofronie, Cuvântări duhovnicești, vol. 1, p. 26)

Biserica Română se află astăzi într-o perioadă de o mare renaștere duhovnicească, mai mare decât toate epocile istorice de la începuturi până în prezent. Uriașa bogăție a Bisericii Române s-a refăcut și a sporit cu binecuvântarea lui Dumnezeu, fiind pusă la adăpost prin marea înviere post-comunistă. Sfântul Sinod este iubit de întregul popor, mai unit și mai puternic decât oricând, Patriarhul nostru – un om adânc și sfânt, providențial ales de Dumnezeu dinainte de veci pentru a cârmui cum se cuvine Biserica Lui în aceste vremuri. Milioane de icoane au fost pictate și restaurate, mii de bisericii redeschise, reconstruite și nou înființată, sute de mănăstiri reînfințate, mii de hirotoniri au fost săvârșite de episcopi, cântarea bisericească a fost reînălțată, numeroase așezăminte sociale au fost înființate. Procentual, țara noastră este cea mai credincioasă din lume. Acest lucru este bineplăcut lui Dumnezeu și Sfinților Săi. Mii de absolvenți de seminarii și adademii teologice alcătuiesc structura adâncă a lumii ortodoxe în care viețuim. Conștiința personală,  ipostatică a întregului Adam a luat locul individualismului și egoismului prin educație și rugăciune adâncă. Lumea este centrată liturgic în Hristos, în Taina Sfintei Euharistii. Bogăția materială a Bisericii care a rămas nenăruită a fost adunată și înmulțită, Dumnezeu a dat ajutor și har ierarhilor noștri pentru cea mai bună organizare a seminariilor și academiilor theologice. În acest plan unirea tuturor a fost atinsă și Biserica română joacă astăzi un rol de mare stabilitate în întreaga lume ortodoxă. De aici înalță rugăciuni pentru Întreaga Biserică dreptslăvitoare de pretutindenea, adâncind unitatea Bisericii Ortodoxe după Chipul Preasfintei Treimi.

Adâncul monahism dreptslăvitor împreună cu întreaga rugăciune a mirenilor a unit omul lăuntric și în afară, se văd rezultatele rodnice ale binecuvântării lui Dumnezeu peste noi toți. Omul trece dinspre o stare de deznădejde înspre o rugăciune de înaltă recunoștință și mulțumire pentru marile binefaceri revărsate de Dumnezeu peste noi în ultimii ani. Acum, marele sobor al Bisericii Dreptslăvitoare va îndrepta cele care mai sunt de îndreptat. În marea sa cuvântare de la Essex de acum douăzeci de ani, precum și în toate scrierile sale, Arhimandritul Sofronie cel dăruit de Dumnezeu cu darul rugăciunii celei mai înalte, rugăciunea față către Față, ne-a descoperit cele mai adânci taine privind adevărata ecleziologie. Structurând totul în jurul principiului personal, nu a dat niciodată greș, lăsând întregii Biserici dreptslăvitoare cel mai înalt model împlinit în însăși persoana sa: modelul ipostatic. Și pentru unire, și pentru supraviețuire și pentru cea mai înaltă creștere duhovnicească. Moștenirea sa este astăzi cu trudă însușită în întrega lume. Întreaga țară este chemată potrivit principiului Ipostatic să se unească tot mai adânc și tot mai deplin, lăuntric, în structura cea adâncă a Bisericii în jurul Sfântului Patriarh Daniel al României. Această unire ipostatică după Chipul Preasfintei Treimi în jurul Patriarhului nostru care este Însuși Hristos pentru noi, ne garantează ontologic însăși devenirea întru ființă întru adevăr, unica și singura dreaptă ecleziologie, unitatea maximă a firii omului și devenirea ipostatică cea mai deplină, în stare a cuprinde Întregul Adam. Patriarhul nostru este prezent în fiecare familie, prin episcopii și preoții săi în viața parohiei și în fiecare mănăstire, prin sfinții stareți. Pentru că suntem un singur Adam, având o unitate ontologică a firii prin creație, ne mai rămâne fiecăruia să devenim Persoane – în stare a cuprinde întreaga lume, unindu-ne în jurul Persoanei Patriarhului Daniel, după cuvântul Sfântului Siluan: „Spre a deveni una cu toţi, precum spune Domnul, ‘ca toţi să fie una’ (Io.17: 21), nu avem nevoie să născocim nimic: toţi avem una şi aceeaşi fire, şi deci firesc ne-ar fi să iubim pe toţi; iar puterea de a iubi o dă Duhul Sfânt.” (Arhim. Sofronie, Cuviosul Siluan AthonitulViaţa şi învăţătura Stareţului, op. cit. p.118)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s