Sobornicitatea ipostatică a Bisericii

Ascultă online:
Download și ascultă:

Sobornicitatea multi-ipostatică a Bisericii

PreaSfântul Duh – a treia Persoană a PreaSfintei Treimii –  este Cel care grăiește întru membrii Sfântului Sinod al Bisericii, iar Soborul cel Sfânt ia deciziile cele mai importante rostind, împreună cu Sfinții Apostoli: „Părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă” (Fapte, 15: 28). Sobornicitatea Bisericii este ipostatică, multi-ipostatică, este unitatea Persoanelor, după principiul ipostatic: o singură entitate multi-ipostatică care glăsuiește împreună. Biserica este una, sfântă, sobornicească și apostolească. Ființa multi-ipostatică a omului – cea una după fire – prin reprezentanții săi cei mai aleși, cei mai desăvârșiți, prin Ipostasurile Sale cele mai înalte, cele mai pline de har, cele mai deplin actualizate, cele mai îndumnezeite – membrii Sfântului Sinod – Ierarhii Bisericii Ortodoxe, conglăsuiesc întru cea mai desăvârșită întrepătrundere a Ipostasurilor, deci a conștiințelor tuturor unite într-o singură conștiință, după modelul Preasfintei Treimi. Duhul Sfânt garantează atât unitatea lăuntrică a tuturor membrilor Bisericii locale, cât și unitatea lărgită a tuturor Bisericilor Ortodoxe surori dimpreună,  având unitatea cu întreaga tradiție a Bisericii Ortodoxe din toate timpurile dar și pe peste veacuri – până dincolo de catapeteasma zilei a 8-a, dincolo de negrăita zi a Judecății, grăind dintru și întru veșnicie, în co-prezență și consistență cu toate Sinoadele Bisericii Dreptslăvitoare, în chip personal, prin glasul Cuvântului Ipostatic: Dumnezeu-Omul, al doilea Ipostas al Treimii care grăiește prin gura de foc a Ierarhilor Bisericii noastre.

Urechea subțire a ierarhilor aude glasul cel lin al Cuvântului-Hristos, glăsuind întru sfinții lor egali Cinstiți Părinți Ierarhi ai Bisericii. Capul Bisericii – Patriarhul, este întruchiparea Mântuitorului printre apostolii Săi. El are mintea cea mai înaltă și cea mai desăvârșită, având cuvântul ultim, cel mai greu și cel mai adânc, cu cea mai înaltă autoritate în Sfântul Sobor al Bisericii Dreptslăvitoare: autoritatea iubirii ipostatice ultime – smerite și necondiționate. Cuvântul său este sfânt și ipostatic, adâncindu-se tainic și personal pe măsură ce se rostește, adresându-se fiecăruia dintre cei prezenți în cel mai desăvârșit chip, schimbându-și înălțimea și adâncimea, simplitatea sau complexitatea – dar niciodată dragostea. Finalitatea ultimă a cuvântului rostit în Sfântul Sobor este, atât întru cele mai mici considerații, cât și întru cele mai înalte concluzii, aceeași: împlinirea fără greș a poruncii Mântuitorului: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul Tău din toată inima ta, din tot cugetul tău și din tot sufletul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți” Cel mai adesea – asemenea Cuvântului Mântuitorului – cuvântul cel mai primit este cel rostit în pildele cele mai simple și mai desăvârșite – după modelul ultim al Domnului Iisus Hristos din timpul vieții sale pământești. Întru acest chip ipostatic grăiește fiecare dintre Sfinții Ierarhi prezenți în același Sobor. Desigur, Duhul Sfânt nu se sfiiește să grăiască nici înălțându-se pe culmile cele mai desăvârșite ale teologiei și vederii duhovnicești, lăsând în urmă categoriile rațiunii abstracte, deslușind în zborul său orice lucru dinlăuntrul categoriilor vii ale ființei, în cel mai adânc duh liturgic ortodox. Putem afirma că dimensiunea liturgică a sobornicității este, totuși, cea mai adâncă dimensiune a sa. Fără Dumnezeiasca Liturghie și Sfânta Euharistie nu există sobornicitate apostolică.

Cuvântul dat în Sfântul Sobor, fiind cuvânt de ultimă autoritate, are mai multe planuri și mai multe niveluri de înțelegere, mai multe fațete, precum și cea mai desăvârșită piatră prețioasă. Tocmai aici constă unitatea lăuntrică a Cuvântului – în atotdesăvârșirea lui. Aceste diamante întru totul desăvârșite sunt rodul rugăciunii, căci cuvântul Sfântului Sobor izvorăște din rugăciunea curată. Ascultarea lăuntrică este cea mai înaltă stare a Duhului membrilor Sfântului Sobor; aceștia, adâncindu-și cugetul în rugăciunea cea mai curată ascultă cu urechea lăuntrică același dulce negrăit glas al Cuvântului Mântuitorului întru toți, glasul subțire al Preasfântului Duh al Preasfintei Treimi, dimpreună cu mireasma cea întreg-cugetătoare a celor mai mari sfinți ai Bisericii. În aceeași clipă, ascultarea și vederea duhovnicească devin una. Glasul Lui este iubirea cea mai curată, el vine întotdeauna cu pace blândă, revarsă lumina cea mai desăvârșită, unește inimile după chipul unității lăuntrice al Preasfintei Treimi, așează cea mai blândă și cea mai înaltă și mai smerită învățătură pe buzele și în inimile tuturor, iar dimpreună cu aceasta deodată vine și cel mai important lucru: harul împlinirii întru deplină libertate a tuturor poruncilor care se dă numai în dumnezeiescul sobor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s