„Plugușorul iubirii de vrăjmași”

Aho, Aho copii și frați,

Stați puțin și nu mânați

Astăzi cu toții cântați

Doar iubirea de vrăjmași.

Celui care ură are,

Mai cântați-i o urare!

Doamne astăzi miluiește

Pe tot cel ce mă urăște

Doamne, pe vrăjmașul meu,

Fă-l ca tine: dumnezeu.

Pe cel ce mă osândește pe nedrept

Doamne-l fă mai bun, mai drept,

Celui ce-mi aruncă vina,

Doamne iartă-i toată crima.

Când pe cruce-o să mă puie,

Dă-i Doamne ciocan și cuie,

Dacă mă scuipă cu ură,

Șterge-l, Tu, cu drag, la gură.

Când mă-mpinge plin de silă,

Și mă bate făr’ de milă,

Dă-i Doamne o mahramă curată,

Să-și șteargă mâna-ndurerată.

Iartă-l Doamne, și-l întoarce,

Pe cel care rău îmi face.

Piciorul ce mă lovește,

Doamne tu îl oblojește.

Doamne ocrotește pe vrăjmașul meu.

Doamne îl păzește, pe cel ce mă urăște,

Doamne mântuiește pe cel ce mă vrăjmășește.

Binecuvintează, Doamne, pe vrăjmașii mei,

Și despovărează, pe dușmanii mei.

Doamne, îl sfințește pe cel ce mă urăște,

Doamne miluiește, pe cel ce mă dușmănește.

Doamne, tu îl crește pe cel ce mă rănește,

Doamne îl hrănește, pe cel ce mă vrăjmășește,

Doamne, dă locaș la al meu vrăjmaș,

Doamne, dă-i o pâine, celui ce mă vinde.

Doamne îl păzește, pe cel ce mă lovește.

Celui ce mă-omoară, dă-i Doamne-o comoară,

Numai bucurie, har și omenie.

Iartă Doamne Sfinte, pe cel ce mă minte,

De cel ce mă fură, Doamne, te îndură.

Pe ce-l ce viața-mi poftește și mă jefuiește,

Doamne-l veselește și îl preacinstește.

Pe cel ce mă siluiește, Doamne-l miluiește,

Pe cel ce m-osândește, Doamne-l mântuiește.

Dăruiește, Doamne, celui ce-mi dă ură

Dragoste și pace fără de măsură.

Celui ce îmi face rău, fă-i Tu, Doamne numai bine,

Pe cel ce mă ocărăște, Tu, Doamne îl mulțumește.

Celui care mă acuză, făurește-i Doamne o scuză.

Celui care nu mă iartă, iartă-l Doamne, și nu-l ceartă.

Pe cel ce mă ispitește, Doamne Tu îl miluiește,

Celui ce strigă la mine, dă-i Doamne tăceri senine.

Pe cel ce mă batjocorește, Însuți Doamne îl cinstește,

Celui ce mă calcă-n picioare, dă-i lumină și-al tău soare.

Celui ce-i mai veninos, dă-i doamne cer luminos,

Celui care mă alungă, nici o vină să-l ajungă.

Pe cel ce mă dosădește, Doamne-l iartă,-l miluiește.

Cu toți sfinții-l ocrotește.

Și de rele în păzește.

Doamne pe vrăjmașii mei,

Miluiește-i Tu, cum vrei,

Iartă-i Doamne, le dă har,

Și le dă iubirea-n dar!

Pe cel ce în gând mă doboară,

Urcă-l Doamne, la cer iară,

Pe cel ce mă pizmuiește,

Cu dragoste îl hrănește

De invidie-l izbăvește!

Celui ce-n inimă mă omoară,

Doamne dă-i iubirea Ta iară,

Pe cel ce de rău mă pomenește,

Doamne-n ceruri îl slăvește.

Pe cel ce mă mustră cu mânie și cu ură,

Doamne tu îl bucură cu asupră de măsură.

Pe cel care mă blesteamă,

Doamne, nu-l lua în seamă.

Doamne bine-l cuvântă si-l ajută,

Pe cel ce mă bate cu ură și mă insultă.

Celui ce mă urgisește,

Nici o vină îi găsește.

Tot răul-întoarce-n bine.

Și îi dă zile senine.

Celui ce să plâng mă face ,

Doamne dă-i doar har și pace,

Celui ce mă întristează,

Dă-i Doamne înger de pază.

Celui ce uită de mine,

Dă-i Doamne gânduri de bine,

Frați și rude să-l iubească,

Mereu să-l întovărășească.

Pe cel ce mă ocolește,

În Duhul Sfânt îl privește,

Cu dragoste-l înțelepțește,

Pe cel ce mă necinstește.

Pe cel ce mă clevetește,

Și de rele mă vorbește,

Doamne tu îl miluiește,

Și de bine îl vorbește.

Noi cu toții-avem ó fire,

Așadar dragă copile,

Când pe mine mă urăști,

Doar pe tine te rănești.

Celui ce mi se răzbună,

Doamne, dă-i o zi mai bună!

Celui ce îmi dă o palmă,

Doamne-i dă o bună mamă.

Când cu mine nu se-mpacă,

Doamne cu drag îl îmbracă,

Cu veșmânt și haine moi,

Pe cel ce urăște ale tale oi.

De se-aprinde cu mânie,

Păzește-l de-a Ta iuțime

Răcorește-l cu-a Ta rouă,

Și îi dă o stare nouă.

Celui care mă înjură,

Doamne dă-i o maică bună,

Pe cel care mă trântește

Tu Doamne îl miluiește

Și cu drag îl încălzește.

Pe cel ce mă-ngenunchează,

Tu-l ajută când oftează,

Pe cel ce mă umilește,

Tu-l sărută și-l păzește.

De m-aruncă la pământ,

Dă-i Doamne un tată Sfânt.

De mă-mpinge și mă-nneacă.

Fă-i Doamne, un pod și-o barcă.

Celui ce m-a judecat,

Dă-i Doamne, un ochi curat,

Celui ce m-a osândit,

Doamne, dă-i cuget smerit.

Celui ce mă pune la-ncercare,

Dă-i Doamne-ndelungă răbdare,

Pe cel ce mă viclenește,

Doamne Tu îl ocrotește.

Pe cel ce mă hulește,

Doamne, Bune, îl păzește,

Pe cel ce mă nedreptățește,

Doamne tu-l îndreptățește!

Pe cel ce mă chinuiește

Doamne tu îl îmblânzește.

Pe cel ce nu mă priiește,

Doamne Tu îl preamărește!

Noi toți, Doamne, suntem una,

Iartă-ne Doamne, Stâpâne,

Și o roagă pe Preabuna,

Să ne poarte-n rugăciune!

Toată această rugăciune,

O ascultă, Doamne-al meu Stăpâne,

Căci acum eu știu prea bine:

Eu sunt Doamne cel mai rău,

Singurul vrăjmaș sunt eu.

Căci toți se vor mântui,

Doar eu singur voi pieri.

Când în iadul cel întunecat,

Voi coborî singur vinovat,

Voi striga-ntru iubirea mea,

Unde ești, dragostea mea?

Unde ești, Stăpânul meu,

Milostive, Dumnezeu!

Unde ești iubirea mea?

Unde ești, mântuirea mea?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s