Maximalismul îndumnezeirii Maicii Domnului. Maica Domnului – „Panentheusa”. Atotîndumnezeirea (Panentheoza) ipostatică după har a Maicii Domnului.

Cuvântarea teologică despre Maica Domnului este mai presus de puterea înțelegătoare a oricărei minți omenești și îngerești. Doar Dumnezeu îi înțelege măreția. Înaintea măreției Sale, mintea tace neputincioasă. Maximalismul teologiei Părintelui Sofronie îngăduie o privire puțin mai apropiată de adevărata sa stare ipostatică, dar chiar și așa, marea Sa Taină este mai presus de cuvânt și înțelegere.

Maica Domnului este Persoană, Ipostas desăvârșit, deplin actualizat, fiind identică („tojestvo”) prin har cu Dumnezeu. Ea este egala („ravnîi”) după har a lui Dumnezeu. Dumnezeu Se repetă pe Sine în Persoana Ei. Ei i se cuvine preacinstirea – „hyperdulia”, căci ea este Hyperaghia, Preasfânta noastră, starea ei de sfințenie este mai presus de starea de sfințenie a oricărei făpturi omenești sau îngerești. Ea este atotîndumnezeită prin darul lui Dumnezeu până la totală identitate cu Dumnezeu, fiind, prin har, fără de început și sfârșit, fiind asemenea cu Însăși Preasfânta Treime, nezidită, nu prin fire, ci prin har. Ea este singura cu adevărat asemenea cu Dumnezeu, cf. referatului biblic din Fac. 1, 26: „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră.” Ea este deplin comensurabilă, întru totul identică și egală cu întreaga dumnezeire, după principiul ipostatic, dar toți Sfinții și chiar toți oamenii suntem chemați la deplina asemănare cu Dumnezeu.

Ca Ipostas, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este mai adâncă decât toate cerurile (platytera ton ouranu), Ea este cea mai înaltă dintre făpturi, maximum-ul Omului îndumnezeit prin har, principiul ipostatic în Persoana Ei a atins maxima devenire, atotdumnezeu (panentheos) după har întru totul asemenea cu Preasfânta Treime, nici mai mult, dar nici mai puțin. Ea are toate atributele dumnezeirii actualizate pentru veșnicie. Fără a deveni al Patrulea Ipostas al Treimii (Ea nu poate fi Dumnezeu după fire, ci după har), ea este desăvârșit egală cu Tatăl, cu Fiul și cu Sfântul Duh, cu fiecare Ipostas al Treimii, identică după har cu Fiecare dintre cele Trei Persoane, asemănarea sa cu Dumnezeu-Fiul pe care L-a născut fiind întru totul desăvârșită.

Maica Domnului, Pururea Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu (Theotokos) are, așadar, toate atributele dumnezeiești actualizate la maximum prin energiile cele necreate ale lui Dumnezeu. Cuvântul din Noul Testament care exprimă aceasta este κεχαριτωμένη – „cea plină de har”. Ea este infinit mai desăvârșită decât heruvimii și serafimii cei mai desăvârșiți. Ea a avut la naștere păcatul strămoșesc, dar nu a avut nici un păcat personal, nici măcar cu gândul, nu a avut absolut nici o cădere din har. Ea nu a pierdut niciodată harul lui Dumnezeu. Întru harul Duhului Sfânt Ea este împreună cu Dumnezeu Atotbună, Atotputernică, Atotprezentă, Veșnică, Născătoare de Dumnezeu (Theotokos), Maică Pururea Fecioară (Aiparthenos), Mijlocitoarea supremă pentru noi la Dumenzeu, Imuabilă (Neschimbabilă), Atotsfântă (Panaghia), Atotcunoscătoare, Atotmilostivă (Panteleusa), AtotÎmpărăteasă (Panthanassa), Atotblândă, Atotcurată, Atotdesăvârșită, Fără-de-Început (Anarchos) și Fără-de-Sfârșit (Atelentetos), Atotiubitoare (Panagapi), Atotbinecuvântată (Panevloghimeni), AtotÎndumnezeită (Panentheusa), desăvârșirea Ei este mai presus de orice cuvânt. Precum Însuși Dumnezeu, și Ea posedă un număr nesfârșit de atribute desăvârșit actualizate. Căci cine poate număra însușirile lui Dumnezeu și însușirile pe care El le-a dat în dar, mai presus de fire Preaiubitei Sale Maici? Sau cum am putea vreodată înțelege cum se află Într-Însa toate, desăvârșit însușite, până la capăt? Sau cine ar putea înțelege Atotîndumnezirea sa prin har cea mai presus de fire și fără de sfârșit afară de Însuși Dumnezeu?

Totodată, ea este și Dumnezeiasca Pananthropos, Atot-Om, ea cuprinde Întregul Adam în Ipostasul Său, împlinind întru dragostea Ei cea mai presus de fire întru totul porunca iubirii aproapelui. Îndumnezeirea omului atinge în ipostasul Maicii Domnului maximum-ul posibil – nu după ființă, ci după har, – identic cu Ipostasul Mântuitorului, care a ridicat firea Sa cea omenească mai presus de ceruri, de-a dreapta Tatălui. Ea posedă deplinătatea harului, toate darurile cele mai desăvârșite ale Duhului Sfânt, firea sa este desăvârșit și veșnic unită atât de intim cu Harul Sfântului Duh, încât între Ipostasul său omenesc și Ipostasurile dumnezeiești este deplină și desăvârșită identitate și întru totul întrepătrundere (perihoreza totală a Ipostasurilor), ea fiind deplin transparentă Duhului Sfânt. Unirea  Sa Ipostatică cu Persoanele Treimii este atotdesăvârșită, mai presus de fire. Îndumnezeirea Sa prin Marele Har al Sfântului Duh este Atotîndumnezeire (Panentheosis), până la totală identitate cu Dumnezeul Treimic, fără de margini, fără început și fără de sfârșit prin har. Ea cuprinde în ființa sa ipostatică Întregul Adam. După modelul Ei desăvârșit, toți sfinții sunt chemați la aceeași egalitate după har cu Dumnezeu, ba chiar toți oamenii, Întregul Adam cel multi-ipostatic. Atotîndumnezeirea Maicii Domnului este, potențial, atotîndumnezeirea (panentheoza) tuturor ipostasurilor omenești.

Iată ce spune Arhimandritul Sofronie în lucrarea sa „Nașterea întru Împărăția cea neclătită” despre maximalismul îndumnezeirii sfinților:

Sfinţii, desăvârşit îndumnezeiţi, după darul harului, în aşa măsură se includ în vecinicul Act viu al lui Dumnezeu, încât toate însuşirile-atribute ale Dumnezeirii li se comunică până la întreaga plinătate a asemănării, căci Dumnezeu va fi în ei toate întru toţi (l Cor. 15:28). „Până la întreaga plinătate” – însă numai în planul Actului, adică al cuprinsului Vieţii lui Dumnezeu Însuşi, şi nicidecum după Esență. Omul, chiar desăvârşit îndumnezeit, vecinic se va deosebi de Dumnezeu în ce priveşte obârşia sa. Dumnezeu este Fiinţa De-Sine-Fiindă, Făcătorul a toate care fiinţează în ceruri şi pe pământ, oamenii însă există ca făptură.

Cuvintele „până la întreaga plinătate – însă numai în planul Actului” sună ca o oarecare micşorare, îngustare, degradare. Dar aceasta în realitate nicidecum nu este aşa. Darul lui Dumnezeu celor mântuiţi în Hristos este atât de măreţ, ba chiar nemărginit, că nici o minte omenească, în limitele pământeşti, nu este în putere de a şi-l închipui. Zidind pe om „după chipul Său şi după asemănare.” Dumnezeu Se repetă Însuşi în noi. Şi întreaga plinătate a vieţii Dumnezeieşti – fără de început şi fără de sfârşit – va fi posesiunea de neînstrăinat a celor mântuiţi. Dumnezeu este pretutindenea şi atoateştiutor – şi sfinţii, petrecând în Duhul Sfânt, devin „pretutindenea prezenţi şi atoateştiutori.” Dumnezeu este adevărul şi viaţa (cf. Io. 14:6), şi sfinţii în El devin vii şi adevăraţi. Dumnezeu este atotdesăvârşita Bunătate şi Dragoste care îmbrăţişează tot ce există, şi sfinţii, în Duhul Sfânt, îmbrăţişează cu dragoste întregul cosmos. Fără de început Actul Dumnezeieştii Fiinţe, şi cei îndumnezeiţi, în vârtutea împărtăşirii acestui Act, devin „fără de început.” Dumnezeu lumină este şi nici un întunerec întru El nu este (l Io. 1:5), și pe sfinți, prin sălășluirea Sa (cf. Io. 14:23; Apoc. 7:15 ; Apoc. 21:3), îi preface în „curată lumină” (Mt. 13:43). Precum Ființarea Dumnezeiască este un „Pur Act,” astfel şi omul îndumnezeit, făcut la început numai ca potenţial, până în sfârşit se actualizează în fiinţarea lui făcută, şi devine aşijderea „act pur,” prin pătrunderea întru cele din lăuntrul catapetesmei (Evr. 6:19). (Arhim. Sofronie – Nașterea întru Împărăția cea neclătită, p. 87-88)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s