„Maica Domnului a descoperit mai întâi în inima sa deplina ei unire cu Dumnezeu și apoi, prin Dumnezeu, cu întreaga omenire. Din clipa aceea a început mijlocirea ei pentru întreaga lume.”

9445397_orig

Ori de câte ori ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu vede în inimile fiecăruia întreaga obște. Dacă avem o neînțelegere cu unul din frați și așa venim la rugăciune înaintea Domnului, de la această neînțelegere el lipsește din inima noastră și atunci existența noastră devine mutilată. De aceea, Dumnezeu ne-a poruncit să ne împăcăm cu pârâșul nostru cât suntem pe cale (cf. Mat. 5, 25), așa încât, atunci când venim înaintea Lui în rugăciune sau, și mai mult, în Sfânta Liturghie, să nu lipsească nimeni din inima noastră. Dacă apărăm astfel unitatea mănăstirii, purtând pe fiecare frate în inima noastră atunci când venim înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu ne va da harul Său atât de îmbelșugat încât vom cuprinde în inima noastră cerul și pământul. Părintele Sofronie vedea viețuirea monahală ca un fel de antrenament, de exercițiu pentru a dobândi universalitatea lui Hristos, atotcuprinderea Lui. Purtând în inima noastră în rugăciune întreaga obște, toată frăția, încetul cu încetul harul lui Dumnezeu se va revărsa îmbelșugat în inima noastră ca să îmbrățișeze întreaga lume și s-o aducă înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune. Așadar, adevărata universalitate nu este decât cea a lui Hristos, de care Acesta îi învrednicește pe cei care Îi urmează Lui.

Lumea modernă vrea să ajungă la universalitate și la globalizare prin mijloace tehnice, electronice, dar nu așa le va dobândi. Sfântul Grigorie Palama spune într-una din omiliile sale că, atunci când Maica Domnului se ruga în Sfânta Sfintelor, a descoperit două lucruri în inima sa. Ea a descoperit mai întâi în inima sa deplina ei unire cu Dumnezeu și apoi, prin Dumnezeu, cu întreaga omenire. Din clipa aceea a început mijlocirea ei pentru întreaga lume. Ea avea darul universalității viitorului Ei Fiu pe când era încă mică, în Sfânta Sfintelor. De aceea, Arhanghelul Gavriil i s-a închinat: „Bucură-te, Marie, ceea ce ești plină de har”. Ea era deja plină de harul dumnezeiesc (Arhim. Zaharia de la Essex, Merinde pentru monahi, p. 147-148)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s