„Piatra smereniei și piatra dragostei”

„Piatra smereniei și piatra dragostei”

Un om săpa odată cu un târnăcop și o lopată o groapă adâncă, adâncă de tot.
– Ce cauți, omule? întrebă un trecător cu inima bună care purta un toiag de trestie subțire și ușoară, căruia i se făcu milă de dânsul.
– Caut piatra smereniei.
– Și de când sapi? Că văd că groapa este adâncă foarte și lată bine, cred că de câteva luni bune te nevoiești?
– Da, mă nevoiesc de mulți ani neîncetat.
– Nu-i acolo unde sapi tu, zise trecătorul. Dacă binevoiești, ieși din groapă și sapă mai încolo.

Făcând ascultare, omul nostru ieși din groapă și săpă dincolo, unde îi zise călătorul. Și minune mare, după două lovituri de târnăcop, găsi îndată piatra smereniei, strălucind simplă în lumina umilinței și a pocăinței.

-Vai de mine, dar urâtă mai este, își spuse ca pentru sine. Așa de ștearsă, de cenușie, e toată crăpată și zbârcită, plină de ocară, de osândă și de rușine. Așa de colțuroasă și de rece, cu vinișoarele astea ruginii, de ți-e mai mare sila să o ții în palmă. Sigur asta este? întrebă omul neîncrezător. Și văzând că trecătorul acela nu-i răspunse, ci se duse liniștit mai departe, omul nostru luă cu îngândurare piatra și se duse să întrebe un pustnic despre întâmplarea cu pricina, arătându-i piatra găsită.

– Pentru ascultarea ta, ai aflat piatra smereniei, îi zise pustnicul, alergând încă de departe în întâmpinarea lui. Groapa cealaltă ai săpat-o singur, fără să întrebi pe nimeni. Dar dacă ți-ai tăiat voia înaintea fratelui tău, Domnul ți-a dăruit repede smerenia, întru ascultare. Piatra smereniei este cea mai prețioasă piatră din lume și ea se dă numai pentru ascultare. Piatra smereniei ți-aduce roadele dulci ale osândirii de sine, ale lepădării egoismului puturos, ale prihănirii de sine, care atrage repede dragostea și smerenia cea mare a lui Hristos. Dacă te-ai fi încăpățânat să nu ieși din groapa ta, ai fi răscolit plin de mândrie întreg pământul și tot nu ai fi găsit-o. Acum nu-ți mai rămâne decât să găsești piatra dragostei. Fără smerenie nu se poate păstra dragostea, căci mândria împiedică a iubi.
-Dar unde este piatra dragostei?
-În prima ta groapă, mai sapă puțin și o vei găsi și pe aceea. Dar ia aminte: dacă găseai dragostea întâi, fără smerenie, nu ți-era de folos, căci mândria repede pustiește dragostea.

Săpă omul nostru unde i-a poruncit pustnicul sfânt și află și piatra dragostei. Piatra dragostei era rotundă, frumoasă, netedă, curată, luminoasă, străvezie și plină de har, că ți-era mai mare dragul să o ții în palmă. Și cu cele două pietre împreună, străbătu fără primejdie întreaga cărare a vieții. Când căuta la piatra dragostei, vedea toată bunătatea, frumusețea, bucuria, darurile cele mai presus de fire, lumina cea nezidită, bogăția și măreția lui Dumnezeu. Dar de îndată ce începea să se înalțe cugetul său și să se semețească, harul Duhului Sfânt se retrăgea, și atunci el iarăși privea cu luare aminte la piatra smereniei, și sufletul său își aducea aminte de patimile Mântuitorului, de suferințele fraților săi, de judecata de apoi, de chinurile iadului, de păcatele pe care le săvârșise în trecut și îndată se smerea inima lui, și iarăși răsărea dragostea și pacea în inima sa.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s