A doua etapă a vieții duhovnicești este înfricoșătoare

16357811_10154988070676983_72848980_o

„A doua etapă: lunga perioadă a părăsirii de către Dumnezeu, în diferite grade de intensitate, în treptele cele mai extreme – este înfricoşătoare: sufletul îşi simte căderea din Lumină ca pe o moarte în planul duhului. Lumina ce se arătase, încă nu este moştenirea nestrămutată a sufletului. Dumnezeu a rănit inima noastră cu dragoste, dar apoi S’a îndepărtat. Urmează o nevoinţă ce poate dura ani şi chiar zeci de ani. Harul uneori se apropie, dând astfel nădejde, înnoind însuflarea, şi din nou părăseşte. Această stare de alternări este o etapă de cea mai înaltă importanţă în creşterea omului până la putinţa de a se determina pe sine în vecinicie. Dumnezeu ne părăseşte pentru a ne putea manifesta de-sine stăpânirea. Iar cunoaşterea „căii” către desăvârşire am moştenit-o de la Părinţi.”
(Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, p. 319)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s