Ieromonahul Siluan (Strijkov) într-o veche poză cu Sfântul Siluan la Russikon, ca student

 

 

Tânărul cu  „nr. 5” din poza cu Sfântul Siluan Athonitul și Cuviosul Sofronie de la Athos, a ajuns peste ani Ieromonahul Siluan (Strijkov) la Sainte-Genevieve-des-Bois din Paris.

Roman Strijkov (Siluan Strijkov ): Student la vremea întâlnirii cu Sfântul Siluan la Athos (identificat cu nr. 5 în poza de la Athos), mai târziu devine preot slujitor și arhimandrit la Sainte-Genevieve-des-Bois

În a treia poză – „o vizită la Paris a Ierarhului Antonie Bloom” – Roman Strijkov (Arhim. Siluan Strijkov ) apare al 5-lea de la stânga la dreapta, cu brâu roșu și purtător de cruce (http://e.korsoun.free.fr/p05/13_1.php).

În a patra poză, de la stânga la dreapta, Ieromonahul Silouane (Strijkov) apare al doilea – în spate (http://e.korsoun.free.fr/p05/05_1.php)

În a 5-a poză, de la dreapta la stânga, Ieromonahul Silouane (Strijkov) apare pe rândul din față, al treilea. http://e.korsoun.free.fr/p06/17.php

Despre întrega sa viață și interviu citiți aici: https://drevo-info.ru/articles/23449.html

 

„Banca lui Siluan” Скамейка Силуана

Un film dedicat Ieromonahului Siluan (Strijkov): tânărul cu „nr. 5” din poza de la Athos cu Sfântul Siluan Athonitul și Cuviosul Sofronie, care a ajuns peste ani Ieromonahul Siluan (Strijkov) la Sainte-Genevieve-des-Bois din Paris. Fotografii, viața de zi cu zi, interviu cu 4 ani înainte de trecerea de la Domnul.

Păr. Siluan (Strijkov) (1911 – 1995), arhimandrit, rector al bisericii Sf. Nicolae de la Casa Rusă din Sainte-Geneviève-des-Bois.

Reclame

David Balfour – Ierom. Dimitrie (1903-1989) Este principalul destinatar al corespondenței cu Părintele Sofronie de la Essex din volumul „Nevoința cunoașterii lui Dumnezeu – Scrisori către David Balfour”

David-Balfour-03aΓΕΡΟΝΤΑΣ ΣΩΦΡΟΝΙΟΣ (ΝΕΟΣ)David Balfour _ ierom. Dimitrios (1903-1989)David Balfour 03David Balfour 02bStriving-Balfour-Full-544x80012345

David-Balfour-03

David Balfour – Ierom. Dimitrie (1903-1989)

Este principalul destinatar al corespondenței cu Părintele Sofronie de la Essex din volumul „Nevoința cunoașterii lui Dumnezeu – Scrisori către David Balfour” (https://sfantulsiluan.wordpress.com/…/arhimandritul-sofron…/)

Poze: https://athosprosopography.blogspot.com/search?q=balfour

Atotsmerenia lui Dumnezeu

Atotsmerenia lui Dumnezeu

Păr. Nikolai despre „Smerenia ca… atribut al lui Dumnezeu”. Atotsmerenia lui Dumnezeu (termenul nu există în dogmatică, dar îl propunem pentru generațiile următoare: πανταπεινότητα, всесмирение).

Sf. Siluan Athonitul este primul care distinge Smerenia lui Hristos, ca atribut absolut al lui Dumnezeu, de smerenia relativă, comparativă, a omului. Dacă smerenia nu ar exista în forma ei absolută, ca atribut al lui Dumnezeu, omul nu s-ar putea împărtăși de dragostea Treimii. Fără smerenie, dragostea nu se poate dărui, ea rămâne întoarsă catre sine, egoist. Smerenia dăruiește dragostea neconditionat celorlalți. Smerenia este însăși calitatea iubirii de a se dărui fără întoarcere asupră – care este chipul desăvârșit al iubirii perihoretice intratrinitare. Absolut necondiționată. Adică absolut smerită. Fără smerenia absolută, Treimea s-ar dezintegra din cauza intoarcerii către sine, a egoismului individualist. Ipostasurile Treimii nu se pot susține fără Atotsmerenia cea absolută, ci ar elimina celelalte ipostasuri, precum în dumnezeul monoipostatic islamic.

Atotsmerenia este însăși condiția Dumnezeului Tripersonal. Doar Atotsmerenia explică cât de cât cum este posibil „un absolut in trei absoluturi”, adică un singur Dumnezeu în Trei Ipostasuri, care este o taină mai presus de înțelegerea omenească sau îngerească. Altfel, fără Atotsmerenie, ar fi imposibil de susținut Persoana, Ipostasul atotcuprinzător, s-ar cădea în individualism. Fără Atotsmerenie, Dumnezeu ar fi, ca la pagani, un egoist individualist, incapabil de dragoste, de perihoreză sau de jertfă, posesiv, impersonal.

În particular, Ipostasul Mântuitorului s-a făcut om tocmai posedând atributul Atotsmereniei. Smerenia lui Hristos face posibilă și chenoza întrupării, și chenoza morții pe cruce. Fără smerenie, „golirea de slava cea dumnezeiască” nu ar fi fost posibilă.

Din fericire, atributul Atotsmereniei lui Dumnezei este veșnic, inalienabil si neschimbător. Iar Dumnezeu, neegoist, tocmai aceasta dorește, sa împărtășească prin har, întru Principiul Ipostatic, tuturor oamenilor, toate atributele Sale deplin actualizate, inclusiv atributul Atotsmereniei.

Desigur, bătălia cea mai mare este pentru smerenie, întrucât „smerenia câștigă toate.” Ipostasurile omenești, având aceeași unică fire, se întrepătrund după chipul Preasfintei Treimi, și numai smerenia poate cuceri definitiv libertatea omului prin dăruirea iubirii necondiționate. Sufletele smerite sunt ușor iubite și primite de toți întrucât libertatea nu le este pusă în pericol; nu există în smerenie nevoia de a-l asupri și stăpâni pe aproapele nostru, de a-i anula sau răpi libertatea, ci dimpotrivă, de a-i sluji. Smerenia face posibilă întrepătrunderea ipostatică desăvârșită, actualizand deplin libertatea omului: tinde către atotlibertate, întru harul lui Dumnezeu.

„Smerenia, toate le câștigă”

37046598_2248881945127379_5578179103137202176_n

 

Smerenia este și calitatea de a face toate lucrurile mici, sau de rușine, tot așa ca pe cele mari și de cinste. Mândria împiedică a sluji aproapelui.

Smerenia este și calitatea Maicii Domnului și a Sfinților și în primul rând a lui Dumnezeu de a se uita la celălalt oricât de căzut ar fi, cu dragoste și înțelegere. Mândria împiedică a iubi.

Smerenia este și calitatea de a se pune mereu sub celălalt, în urma lui. Mândria se ridică deasupra tuturor și vrea să fie mereu prima.

Smerenia este și calitatea de a mulțumi lui Dumnezeu pentru toate. Mândria nu arată recunoștință întrucât crede că toate i se cuvin.

Smerenia asumă și poartă și greșeala aproapelui. Mândria nu-și vede nici măcar propria cădere.

Smerenia este și calitatea iubirii de a se dărui necondiționat. Mândria impune condiții pentru orice dăruiește, oferă numai pentru a subjuga. Fiind lipsită de dragoste, mândria ia întotdeauna mai mult decât oferă, când împrumută pe alții, dobânda mândriei este maximă.

Smerenia nu se îndreptățește niciodată când greșește. Esența ascunsă a mândriei este și îndreptățirea de sine în păcat: n-am știut, n-am putut, n-am fost eu, etc.

Smerenia umblă numai întru ascultare, mai ales față de duhovnic, dar și față de ceilalți. Mândria este neascultătoare, își făurește singură lumi imaginare.

Smerenia mult iubește fecioria și întreaga cugetare. În căsnicie, se dăruiește desăvârșit celuilalt. Mândria caută curvia și desfrânarea, iar dacă se înfrânează, cade în extrema cealaltă, ucigând toată dragostea, închizându-se egoist în sine,

Smerenia întotdeauna se tăinuiește pe sine, ascunde binele pe care îl face. Mândria vrea să se arate tuturor imediat, căutând lauda cu orice preț pentru orice faptă și pentru orice măruntă izbândă. Smerenia, așadar, este și calitatea pisicii de a ascunde șoricelul pe care l-a prins, din rușine pentru biata făptură. Mândria determină pisica să arate șoricelul la toată casa, iar mai apoi, desigur, tuturor vecinilor din sat.

Smerenia se osândește pe sine întru toate: ea strălucește ca un diamant numai în gunoiul ocărilor și a osândirii de sine. Mândria fuge ca de foc de gândul: „sunt rău, sunt păcătos, am greșit”

Smerenia nu deznădăjduiește niciodată, stă neclintită pe temelia dragostei. Mândria, fiind goală pe dinăuntru, repede cade în extrema deznădejdei: se și înalță foarte repede în văzduhul închipuirii, dar și se scufundă la fel de repede în mocirla patimilor.

Pământul smereniei arat cu rugăciunea și cu ascultarea este proaspăt, bun, curat, roditor: nu este nici arid ca deșertul mândriei, nici mocirlos ca deznădejdea patimilor. Nici bolovănos ori argilos, ca ogoarele și țarinile care încă nu au fost curățate de patimi și păcate.

Smerenia cea adâncă – atotsmerenia – este un atribut al lui Dumnezeu Ea este altfel, de negrăit. Smerenia relativă, ascetică și comparativă, omenească, este nedesăvârșită, încă se compară cu ceilalți, chiar dacă spune: „Eu sunt cel mai rău dintre toți”. Smerenia lui Dumnezeu este Absolută.  Mândria, inițial, a fost o trăsătură firească a omului, dar ea a fost deformată prin cădere: „prin fire avem înclinare de a ne mândri, dar împotriva dracilor;” (Sf. Ioan Scărarul, Scara, pp. 361-362 „Despre dreapta socoteală bine deosebitoare”)

Smerenia crede în posibilitatea de îndumnezeire a omului prin har, în comensurabilitatea ipostatică a persoanei omului cu Dumnezeul Treimic. Mândria neagă potențialul de îndumnezeire al omului, căzând astfel într-un act de sinucidere metafizică. Dacă totuși afirmă acest potențial, o face ca îndumnezeire de sine, ca autoîndumnezeire, fără Dumnezeu.

Smerenia își iubește și vrăjmașii, întrucât noi toți suntem una, un singur Adam. Mândria este întotdeauna răzbunătoare, egoistă, individualistă.
Smerenia este întotdeauna personală, ipostatică. Mândria este fie impersonală, fie suprapersonală.

Archimandrite Zacharias on ‘Living outside the camp of the world’ (IOCS)

Părintele Dragoș introduce cuvântul Părintelui Zaharia.

Archimandrite Zacharias (from the Monastery of St John the Baptist, Essex) delivered this talk on ‘Living outside the camp of the world’ during the IOCS Conversation Day of 19 May 2018. The overall theme of the day was ‘Monastic Life in Today’s World’. The talk is followed by a short response from Father George Guiver (Mirfield, Community of the Resurrection).

A poem (english version): „The Three Days of Spiritual Life” (after Archimandrite Sophrony of Essex’s Theology of the three stages of spiritual life)

Rastignirea-si-Invierea-Trapeza-veche-Essex

 

A poem (english version):

„The Three Days of Spiritual Life”

(after Archimandrite Sophrony of Essex Theology of the three stages of spiritual life)

„The First Stage of Spiritual Life: The first overflow of Grace”

On the first day I will love you how you have never been loved by anyone.

I will pour out upon you my perfect grace.

You will be the happiest of all!

I will send plenty of joy over you,

and the great saints will cover you with all their love.

I will listen to you every word and every whisper,

and every thought that you will carry to me in your heart.

I will answer all your questions and will fulfill your last wish.

You will know that „I am the one I am,” and that there is no other than me!

No prayer I will not overlook you.

You will be overwhelmed by My love.

My Mother and Most Holy Theotokos will keep you in Her holy arms all long day.

Everyone will love you, and you will love me perfectly!

Even your enemies will love with love for your light, purity and wisdom.

Your step will be easy, your hands will do every thing beautiful and perfect.

Prayer will flow out of your lips, your gaze will be serene,

Your thought will be clean and smooth,

Animals, birds, and all the creatures will be attracted to you.

The little bees will float around you.

Thou shalt bring my fruit, and my peace shall rest in thee.

Everything will go well for you,

No one will hurt you even with a glance.

In humility you will cry for love and longing, and with holy joy you will smile.

You will love and be perfectly loved by all,

And you will know so clearly that we are all one.

You will look for me every moment and I will always be in your senses.

I will encompass with my love and your soul and your body, and your bones.

And the bone of your bones will rejoice in me.

I will examine you with the fire of my love, and I will burn all your uncleanness within you.

You will think my love will never ever leave you.

****

„The Second Stage of Spiritual Life: Retirement of Grace”

The next day I slowly, slowly withdraw My grace.

It will be the longest day for you.

You will be tired, for I will forsake you and you will long for long for me.

Your suffering after my love will be terrible.

I will argue with you, I will scold you with harshness.

When you call me I’ll pretend I can not hear you again.

When you sing to me, I’ll pretend I do not care about you.

When you fall, I’ll pretend I can not pick you up anymore.

I will withdraw so much that you will never feel my strength and love anymore.

When you will cry out after Me, I will love you only so that you will not perish.

When you cry, I will shed the source of your tears.

You will not find any comfort in those who have been resting.

When you kneel before me I will love you only in silence.

In thousands of bows and metania you will not find your rest or peace.

Thoughts will disturb you when I raise my hand from you,

But do not despair!

Do all that I have taught you in the first love! („Remember thy first love”)

Your step will be tough, the burdens will look huge.

You will read a lot, you will try to rationally understand Me.

You will study the highest academies and the most skilled teachers.

You will paint to me many icons and you will carve me countless wooden crosses.

You will work harder and eat more.

You will melt your body with vigil, but it will seem to you that you can not overcome!

All that seemed easy at first will now be heavier.

If you fight again with all your old passions that you thought forgotten,

You will ask for my help and it will seem in vain.

I will send great drought upon you,

and you will feel your body again.

People will envy you and hate you for me.

You will be so lonely and deserted by my grace,

So everyone will look around like they are not seeing you at all.

Your field and labor will be harsh.

You will hate your self to death, and only so you will find my love again.

The sun that once comforted you will now burn your skin with hot rays.

The winds will tear your face.

In winter, I will snap you with big flakes, in the snow, and I will cover your body in ice and frozen.

Seas and storms I will send over you,

My birds will sharpen their trills,

They will hurt your ear.

Heavy clouds will cover the bright sun,

When you pass.

Dogs will bite you with rage and evil.

Even if with the deed, or the word, or the thought you will not fall down,

I am still not merciful to you.

And you will do everything I have taught you from the beginning.

You will always be the last one, under everyone and under each person.

You will not boast of your deeds,

but thou shalt say,

„I did not do anything, not even what I was supposed to do”

As the thief you will say, „I am worthy of my iniquity”

Like young men in the fire oven, you will condemn your self to acquire the dew.

You will be good, when all of you will be tortured.

You will be gentle when everyone will be angry with you.

You will bless those who curse you.

You will crucify yourself for My love.

You will be clean when I leave uncleanness over impurity to fall upon you.

You will smile, when everyone will look at you with pride.

When they hit you and beat you, you will love them.

Keeping your mind in hell and not despairing, your prayer will be clean

And your soul shall rest.

By condemning yourself, you will gain your love.

I will be closer to you than your flesh and skin and your bones,

But you will not know. From your depth I will always look upon your manhood.

I’ll leave you just so you will look for Me better!

*

„The Third Stage of Spiritual Life: The Return of Grace”

On the third day I will return with great love, and my perfect strength will dwell again in you,

I will send you again my whole grace as on the first day.

You will pray for all with great love as for you.

And you will only seek my humility.

I will shorten this day for you,

For you will not be able to bear as much love and grace in your body,

To your old age.

Your peace will be full, and thousands of people will be saved around you.

My grace will always be with you

and My love will dwell in your heart for ever.

You will bring me plenty of fruit,

After their sweetness, they will all know you.

At the last moment, known only to me,

you will pass to Me in peace, love and humility,

Living in full love the dreadful sigh:

„I still have not humbled myself enough”

Even if you will never be worthy of me,

I will love you like a child.

And I will always help you tell me:

„Now, Lord, by Your grace, I am too.”

Original romanian version: https://calindraganblog.wordpress.com/2016/12/02/cele-trei-zile-ale-vietii-duhovnicesti/

Troparul Cuviosului Sofronie de la Essex: „În mormânt întreg-cugetătoriu; În iad cu mintea, cu Dumnezeu şi Mielul; În raiu cu tâlhariul; Și pre scaun ai fost întru Hristos de-a dreapta Tatălui, în Duhul, Poruncile toate plinind, Sofronie, al Ortodoxiei nerătăcit nevoitoriu”

„În mormânt întreg-cugetătoriu; În iad cu mintea, cu Dumnezeu şi Mielul; În raiu cu tâlhariul; Și pre scaun ai fost întru Hristos de-a dreapta Tatălui, în Duhul, Poruncile toate plinind, Sofronie, al Ortodoxiei nerătăcit nevoitoriu” (Troparul Cuviosului Sofronie de la Essex) Cuvânt al Părintelui Rafail Noica: “Cuvântul proorocesc și experiența harului după Părintele Sofronie“ rostit la Simpozionul „Cuviosul Sofronie – Teologul Luminii Nezidite”, Grecia, 2007