PAGINĂ DEDICATĂ MĂNĂSTIRII LUPȘA

https://manastirealupsa.wordpress.com

Părintele Arsenie Boca -„Cuvinte de mântuire”

Prezentare:

Acest CD cuprinde un specatol de teatru-document în care sunt prezentate fragmente din cărţile Părintelui Arsenie Boca. Fragmentele sunt:

1. Rugăciunea Părintelui Arsenie; 2. Dumnezeu şi Împărăţia Sa; 3. Cunoaşterea de Dumnezeu; 4. Fiul risipitor, 5. Minunea cea mare; 6. Sfânta Liturghie mai ţine lumea, 7. Misiunea preotului, 8. Sfânta jertfă a Domnului, 9. Duhovnicul, 10. Măturisirea şi ispăşirea păcatelor, 11. Taina pocăinţei, 12. Haina de nuntă, 13. Buna Vestire, 14. Necazurile şi Sfânta Spovedanie, 15. Sfânta Împărtăşanie, 16. Rostul încercărilor, 17. Tămăduirea şi iertarea, 18. Glasul lui Dumnezeu, 19. Idealul Iisus, 20. Hristos a Înviat, 21. Biografia Părintelui Arsenie.
Rostirea cuvintelor Părintelui Arsenie Boca: Mihai Bica. Alegerea cuvintelor şi lectura biografiei: Ion-Costin Manoliu.

Muzica: Mănăstirea Lupșa

F_Boca_CD_Cuvinte

 

O scrisoare inedită a Sfântului Siluan Athonitul (Lettre inédite de saint Silouane de l’Athos) – 1937

Poza Sf. Siluan Athonitul

Lettre inédite de saint Silouane de l’Athos

Lorsque l’archimandrite Sophrony (Sakkharov) entreprit de rassembler la correspondance de son père spirituel, le starets Silouane, il pria tous les correspondants qu’il connaissait de lui confier les originaux tout en gardant pour eux une copie. Ainsi, presque la totalité des manuscrits des lettres de saint Silouane sont à présent en Angleterre, dans les archives du monastère de Saint Jean Baptiste par lui fondé en Essex.

Le père Serge conservait ainsi précieusement dans ses archives les copies que lui léguèrent certains des destinataires. Il faut rappeler qu’au Podvorije des Trois Saints Hiérarques, ainsi que dans les paroisses ou communautés qui en dépendaient directement, on trouvait de nombreux correspondants directs de saint Silouane: le hiéromoine Dimitri (Balfour), l’évêque Benjamin (Fedtchenkov), Nadia Soboleva (future moniale Silouane), le hiéromoine Séraphin (Rodionov, futur métropolite de Zurich), Vera Lavrova (future moniale Geneviève) et Vera Kiparissova (future moniale Anne), Vera Orlova (future mère Théodosie), Kyrill Chévitch (le futur archimandrite Serge)…

Ainsi fut retrouvée la copie de la lettre que le starets avait envoyée Vera Alexeevna Lavrova, plus tard tonsurée moniale Geneviève par le père Sophrony à Sainte Geneviève des Bois, ainsi qu’à une deuxième destinataire dont le nom était aussi Vera, Vera Vassilievna Kiparissova, devenue par la suite moniale Anne. Celle-ci fut tonsurée vraisemblablement par le père Serge et vécut à Vanves, impasse Alexandre.

Les lettres de saint Silouane sont toujours du plus haut intérêt, tant sur le plan historique que spirituel, et nous publions donc ici 1) l’image de cette copie, 2) sa transcription russe et 3) sa traduction française.

  • Français

 

Mai 1937. La lettre que j’ai reçue de p. Silouane.

En réponse a une lettre de moi où je lui demandais de prier pour Vera Vas. Kiparissova et pour moi.

Le Christ est ressuscité!

Vera et Vera ! Que Dieu vous donne de comprendre par l’Esprit Saint que l’âme de l’homme est la fiancée du Christ, et le Christ, son fiancé; que vous pensiez jour et nuit à Son amour et à la douceur de l’esprit du Christ et que vous ne pensiez jamais à des affaires mondaines, même si elles sont nécessaires – acheter ou vendre quelque chose, mais l’âme est si captivée par le Fiancé qu’elle pense à Lui jour et nuit. Voila comment Il est, notre Seigneur ; et Il veut habiter nos âmes ; mais nous pouvons Le perdre aussi à cause du manque d’expérience, mais l’âme languira tellement après Lui, jour et nuit : où T’es Tu caché, ô mon (…[i]), loin de mon âme !

Tu vois, Seigneur, que mon âme languit après Toi, comment [pourrais-je] ne pas Te chercher!

Ton aspect paisible et doux a attiré mon âme et mon cœur, et l’âme T’a aimé et j’ai perdu Ta grâce et je la cherche depuis 44 ans et je ne la retrouve pas, mais l’âme cherche jour et nuit et désire trouver. Vous vous souvenez de la parole du Seigneur: « Je suis avec vous jusqu’à la fin des siècles. » Celui qui aime le seigneur, celui-là prie volontiers jour et nuit sans se rassasier, c’est pourquoi mon âme se souvient du Seigneur et désire vivre avec Lui. Le Seigneur ne se souvient pas de nos péchés, mais Il pardonne dans Sa miséricorde et Son amour. Ah, si les hommes avaient su quel Seigneur nous avons, alors combien tous les hommes sur la terre seraient revenus vers Lui.

Sainte montagne de l’Athos.


[i] Mot illisible ou omis par la rédactrice.

  • Russe

Май 1937. Письмо полученное мною от о. Силуана.

В отвѣт на мое письмо, гдѣ просила молить за Вѣру Вас.(ильевну) Кипарисовy и за меня.

Христос Воскресе !

Вѣра и Вѣра ! Дай Бог Вам духом Cвят.(тым) познать, что душа человѣчeская невѣста Христова, а Христос ей жених, что день и ночь будете думать о Его любви и сладости духа Христова и никогда не будете мыслить мирское, хотя и нужное купить или продать, но душа так пленина (!) женихом, что день и ночь думает об Нем. Вот какой наш Господь и Он хочет в наших душах жить, но Eго можно и потерять, по неопытности, но душа так будет по Нем скучать, день и ночь: где Ты мой (…) скрылся от души моей ! Ты видишь Господи, душа моя скучает по Тебѣ, как мне Тебя не искать ! Твой тихiй и кроткий взор привлек душу мою и мое

сердце и душа возлюбила Тебя и я потерял Твою благодать и ищу ее 44 года и не обретаю, но душа ища день и ночь и хочет найти. Я мню вы помните слова Господни: «Я с вами до скончанiя века.»

Кто любит Господа, тот молится охотно день и ночь ненасытно, ибо помнит душа Господа с Ним хочет жить. Господь не помянет нам грѣхов, но по милосердию и любви Своей простит. Ах! Как бы люди знали какой наш Господь, то все бы люди на землѣ обратились бы к Нему.

Святая Гора Афон!

  • Image

lettre-de-silouane-a-lavrova-et-kiparissova.jpg-nggid03201-ngg0dyn-0x0x100-00f0w010c010r110f110r010t010

http://eglise-orthodoxe-vanves.org/archives/silouane-correspondance-1/

Arhimandritul Melchisedec Ungureanu – Părintele Dionisie – chipul smerit al nevoitorului contemporan

 

Video Player

00:00
23:18

Arhimandritul Melchisedec Ungureanu – Părintele Dionisie – chipul smerit al nevoitorului contemporan. Fragment din Simpoziunul Internațional „Întâlnirea cu Duhovnicul – Părintele Dionisie de la Colciu (1909 – 2014)”. Evenimentul a avut loc în perioada 11-13 noiembrie 2015 la Iași și la Mănăstirea Neamț.

http://www.doxologia.ro/parinti-duhovnicesti/arhimandritul-melchisedec-ungureanu-parintele-dionisie-chipul-smerit-al

Poze Lupșa (doxologia.ro)

Mănăstirea Lupșa din județul Alba.

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Foto: Oana Nechifor

Slujiri arhiereşti la praznicul Înălțării Sfintei Cruci

Slujiri arhiereşti la praznicul Înălțării Sfintei Cruci

Mai multe locaşuri de cult din Transilvania şi-au sărbătorit hramul la praznicul Înălțării Sfintei Cruci. De asemenea, la această sărbătoare au avut loc şi numeroase pelerinaje către mănăstiri, prilej de îmbogăţire sufletească şi de împărtăşire a bucuriei participării la Sfânta Liturghie pentru miile de pelerini.

La hramul Mănăstirii „Înălţarea Sfintei Cruci” din localitatea Lupșa, judeţul Alba, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a slujit Sfânta Liturghie în sobor arhieresc alături de Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, şi de Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului. Prezenţa ierarhilor în acest loc binecuvântat și plin de istorie, ocrotit de Dumnezeu și îndrăgit de oameni, a constituit un prilej de aleasă bucurie duhovnicească pentru credincioşii veniţi în număr mare pentru a petrece ziua de sărbătoare în rugăciune, pace şi linişte.
În cuvântul său, IPS Mitropolit Laurențiu a prezentat din punct de vedere dogmatic învățătura despre Sfânta Cruce și a explicat în detaliu cum putem beneficia de darurile și de puterea Crucii Domnului, prin însemnarea corectă și evlavioasă cu semnul Sfintei Cruci. IPS Arhiepiscop Irineu i-a îndemnat pe închinătorii prezenți să privească spre Cruce cu credință și cu speranță. În Sfânta Cruce, spunea ierarhul, găsim absolut totul: iertarea lui Dumnezeu pentru vina noastră, curățenia lui Dumnezeu pentru întinăciunea noastră, puterea și curajul lui Dumnezeu pentru slăbiciunea și frica noastră, dar și iubirea, pacea și biruința Domnului pentru răutatea, tulburarea și înfrângerea noastră. IPS Arhiepiscop Calinic, un iubitor declarat al Munților Apuseni și al moților, a vorbit despre crucea ardelenilor în decursul istoriei, oameni dârji, care nu s-au lăsat striviți de cei de alt neam sau de altă credință. Bucuria zilei a fost înmulțită de prezența la Mănăstirea Lupșa a raclei ce adăpostește capul Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, adusă spre închinare de către IPS Părinte Mitropolit Laurențiu. Cinstitele moaște au fost întâmpinate cu evlavie de către viețuitorii mănăstirii, de preoți și credincioși, care și-au arătat în acest fel prețuirea față de marele Ierarh ce și-a închinat viața progresului spiritual și cultural al poporului român. Mitropolitul Ardealului a dăruit secularei mănăstirii de pe Valea Arieșului o părticică din moaștele Sfântului Andrei Șaguna, acestea îm­bogățind de acum înainte zestrea spirituală a vetrei monahale aflate sub oblăduirea stareţului arhimandrit Melchisedec Ungureanu.
Situată pe şoseaua Abrud-Câmpeni-Turda, Mănăstirea Lupşa este una dintre cele mai vechi aşezăminte călugărești din zonă. Fiind întemeiată de călugării ce sihăstreau în Ţara Moţilor, a avut de la început un mare rol duhovnicesc pentru satele din apropiere. Monahii duceau o viaţă isihastă, în post şi rugăciune, în strânsă legătură cu Mănăstirea Peri, din nordul Maramureşului, dar şi cu mănăstirile din Moldova, de unde aduceau cărţi de cult. Biserica de lemn a sihăstriei Lupşa datează din anul 1429, fiind ctitorită de cunoscutul boier Stanislav, din familia cneazului Cândea de la Lupşa. Noua biserică a mănăstirii are două hramuri: „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Siluan Athonitul”.

Cea mai veche biserică de lemn din Transilvania se află la mănăstirea Lupșa, din Apuseni

Cea mai veche biserică de lemn din Transilvania, ctitorită la 1429, se află într-un sat din Munții Apuseni, fiind unul din cele două lăcașe de cult ale mănăstirii Lupșa, așezământ monahal care își serbează hramul duminică, de Înălțarea Sfintei Cruci.015d3-dsc_7288

La această sărbătoare sunt așteptați duminică la Lupșa, localitate situată între Cîmpeni și Turda, pe Valea Arieșului, un număr mare de pelerini, Sfânta Liturghie urmând să fie oficiată de către arhiepiscopul ortodox de Alba Iulia, ÎPS Irineu.

Construită din lemn tare de stejar, având formă de navă, biserica a fost ctitorită de boierul Stanislav, din familia cneazului Cândea de Lupșa, și are, din 2009, hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Ea este menționată în Sematismul de la Blaj ca fiind ridicată în 1429. Biserica a fost întemeiată de călugării care sihăstreau în Apuseni, aflați în strânsă legătură cu mănăstirea Peri din Maramureș, precum și cu mănăstiri din Bucovina, de unde proveneau multe din cărțile de slujbă.

Starețul mănăstirii, Melchisedec Ungureanu, afirmă, în monografia dedicată așezământului, că viața monahală exista la Lupșa încă înainte de 1429.

Biserica de lemn, în care trebuie să te apleci pentru a putea intra, și-a pierdut în 1694 bolta semicirculară în favoarea unui tavan casetat de inspirație calvină. De sorginte renascentistă, tavanul este pictat cu motive vegetale și geometrice. În Sfântul Altar sunt pictate luna și soarele, împreună cu cu o inscripție în limba latină.

Tot în 1694 au fost distruse vechea pictură și icoanele catapeteasmei. Actualele icoane au fost realizate de meșteri din Țara Românească, fără a se cunoaște numele autorilor.

Aflată pe lista bisericilor care urmau să fie distruse, în toamna lui 1772, de către generalul Bukow, lăcașul de lemn a fost salvat ca urmare a intervenției episcopului greco-catolic Petru Pavel Aron. Născut într-un sat din apropiere, episcopul de la Blaj l-a rugat, printr-o scrisoare, pe Bukow, să nu o distrugă, numind-o ‘per antiquum Monasterium’. Distrugător a peste 150 de mănăstiri și schituri din Transilvania, Bukow a cruțat biserica de lemn de la Lupșa, dar a dărâmat chiliile.

În 1810, bisericii i s-au adăugat pronaosul și turla cu clopot.

Din cauza presiunilor antiortodoxe, mănăstirea, unde funcționa și o școală primară, a fost desființată în jurul anului 1820, iar călugării au fost alungați de către autoritățile habsburgice. În 1832 este transformată în biserică de parohie, fiind folosită de către greco-catolici până în 1948.

În 1959, comuniștii au confiscat terenurile mănăstirii.

Din 1948 până în 1992 a fost lăcaș de cult și a aparținut de parohia ortodoxă din localitate. În timpul episcopului Emilian Birdaș, biserica a fost cuprinsă într-un amplu program de restaurare derulat între 1975 și 1978. Biserica este resfințită în 1980, prilej cu care se stabilește ca mănăstirea să aibă ca hram ‘Înălțarea Sfintei Cruci’. Așezământul monahal este reînființat în 1991, la solicitarea credincioșilor.

În anii din urmă au fost construite trapeza, o bucătărie, chilii și stăreția.

Tot după 1990 biserica a fost, din nou, renovată, iar timp de 12 ani pe o frescă exterioară din spatele lăcașului de cult au putut fi văzuți pictați ofițeri naziști și comuniști ce purtau steaguri cu zvastică, respectiv cu secera și ciocanul, așteptând „Judecata de Apoi”, alături de otomani.

Mănăstirea de la Lupșa deține, în biserica cea nouă, un fragment din lemnul Sfintei Cruci, oferit de mănăstirea Vatopedu, de la Muntele Athos, și o părticică din moaștele Sfântului Siluan Athonitul. De asemenea, tot de la Vatopedu a fost primită o copie după icoana făcătoare de minuni Maica Domnului Mângâietoarea ‘Paramythia’. De altfel, călugării de la Lupșa, unde se fac rugăciuni după rânduiala athonită, merg regulat în pelerinaj la Vatopedu și la mănăstirea Essex din Anglia.

În Lupșa se află și cea mai veche biserică de piatră din Apuseni, monument istoric, ridicată în 1421.

AGERPRES/ (AS — autor: Marinela Brumar, editor: Mihai Simionescu)

Sursa.

ARTICOLE MAI VECHI
Anunțuri