Atotsmerenia (πανταπεινότητα) este atributul lui Dumnezeu, smerenia atotdesăvârșită, atotbiruitoare și atotcuprinzătoare, nemărginită și veșnică. Atotiubirea lui Dumenzeu se întrepătrunde cu Atotsmerenia Sa, aceasta fiind acea calitate a iubirii dumnezeiești care desăvârșit de dăruiește tuturor fără nici o întoarce asupră-și, fiind absolut necondiționată. Ea nu este comparativă, ca smerenia omenească („eu sunt cel mai rău dintre toți” – maximum-ul omenesc posibil), ci este absolută, este un atribut al firii divine – Smerenia lui Hristos cea dumnezeiască. Sfântul Siluan Athonitul vorbește în scrierile sale despre această „smerenie a lui Hristos”, preadulce, mult iubită sufletului, altfel, de negrăit, de necuprins. Este singurul lucru pe care și-l mai dorea Starețul înainte de sfârșit, împreună cu rugăciunea pentru întregul Adam.
Blogul lui Vasile Călin Drăgan 