Atotsmerenia lui Dumnezeu

Atotsmerenia lui Dumnezeu

Păr. Nikolai despre „Smerenia ca… atribut al lui Dumnezeu”. Atotsmerenia lui Dumnezeu (termenul nu există în dogmatică, dar îl propunem pentru generațiile următoare: πανταπεινότητα, всесмирение).

Sf. Siluan Athonitul este primul care distinge Smerenia lui Hristos, ca atribut absolut al lui Dumnezeu, de smerenia relativă, comparativă, a omului. Dacă smerenia nu ar exista în forma ei absolută, ca atribut al lui Dumnezeu, omul nu s-ar putea împărtăși de dragostea Treimii. Fără smerenie, dragostea nu se poate dărui, ea rămâne întoarsă catre sine, egoist. Smerenia dăruiește dragostea neconditionat celorlalți. Smerenia este însăși calitatea iubirii de a se dărui fără întoarcere asupră – care este chipul desăvârșit al iubirii perihoretice intratrinitare. Absolut necondiționată. Adică absolut smerită. Fără smerenia absolută, Treimea s-ar dezintegra din cauza intoarcerii către sine, a egoismului individualist. Ipostasurile Treimii nu se pot susține fără Atotsmerenia cea absolută, ci ar elimina celelalte ipostasuri, precum în dumnezeul monoipostatic islamic.

Atotsmerenia este însăși condiția Dumnezeului Tripersonal. Doar Atotsmerenia explică cât de cât cum este posibil „un absolut in trei absoluturi”, adică un singur Dumnezeu în Trei Ipostasuri, care este o taină mai presus de înțelegerea omenească sau îngerească. Altfel, fără Atotsmerenie, ar fi imposibil de susținut Persoana, Ipostasul atotcuprinzător, s-ar cădea în individualism. Fără Atotsmerenie, Dumnezeu ar fi, ca la pagani, un egoist individualist, incapabil de dragoste, de perihoreză sau de jertfă, posesiv, impersonal.

În particular, Ipostasul Mântuitorului s-a făcut om tocmai posedând atributul Atotsmereniei. Smerenia lui Hristos face posibilă și chenoza întrupării, și chenoza morții pe cruce. Fără smerenie, „golirea de slava cea dumnezeiască” nu ar fi fost posibilă.

Din fericire, atributul Atotsmereniei lui Dumnezei este veșnic, inalienabil si neschimbător. Iar Dumnezeu, neegoist, tocmai aceasta dorește, sa împărtășească prin har, întru Principiul Ipostatic, tuturor oamenilor, toate atributele Sale deplin actualizate, inclusiv atributul Atotsmereniei.

Desigur, bătălia cea mai mare este pentru smerenie, întrucât „smerenia câștigă toate.” Ipostasurile omenești, având aceeași unică fire, se întrepătrund după chipul Preasfintei Treimi, și numai smerenia poate cuceri definitiv libertatea omului prin dăruirea iubirii necondiționate. Sufletele smerite sunt ușor iubite și primite de toți întrucât libertatea nu le este pusă în pericol; nu există în smerenie nevoia de a-l asupri și stăpâni pe aproapele nostru, de a-i anula sau răpi libertatea, ci dimpotrivă, de a-i sluji. Smerenia face posibilă întrepătrunderea ipostatică desăvârșită, actualizand deplin libertatea omului: tinde către atotlibertate, întru harul lui Dumnezeu.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s