Acatistul Sfântului Sofronie Sakharov

ACATISTUL PREACUVIOSULUI PÃRINTE

SOFRONIE DE LA ESSEX

11 iulie

Troparul

Glasul al IV-lea,

asemenea cu: „Pe Cel înălţat…” (Ὁ ὑψωθείς)

Fiu preadorit te-ai arătat, Preafericite, lui Siluan, Preacuviosului Părinte, dascăl fiind, Sofronie, de cele cereşti,’ în Apus ai strălucit cu a ta înţelepciune’ şi prin sfântă viaţa ta’ la lumină mânat-ai pe cei ce Tată Îl numesc pe Dumnezeu,’ pe Care cândva vedea-L-vom, prin ruga Ta.

Altul.

Al lui Iosif Glas al III-lea, asemenea cu: „Pentru mărturisirea dumnezeieștii…” (Θείας πίστεως)

Dăruitu-te-a’ Hristos în lume’ să ne’nveţi pe toţi cum se cuvine’ pocăinţa care te-a îmbogăţit, că întorcându-ţi mintea de la pământ, la vieţuirea cerească te-ai înălţat; de-aceea te rugăm: Mijloceşte, Sofronie, să dobândim şi noi lumina veşnică.

După obişnuitul început se zic:

Condac 1

Ai căutat să prinzi în culoare, linie, formă și chip adâncurile Fiinţei, dumnezeiescule Părinte Sofronie, dar după ce ai cunoscut adâncul dragostei lui Hristos, ai intrat pe cale binecuvântată și strâmtă şi, împodobindu-te cu multe ascultări şi nevoinţe, ai fost străluminat cu Lumina cea nezidită, văzând Fiinta Treimică prin părtășia la dumnezeiasca fire. Pentru aceea și noi ca nişte prunci ne veselim de încununarea căutării tale și îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Părinte Sofronie, dumnezeiască îmbrăţişare dăruită întregu lui Adam!

Icos 1

Ca un artist adevărat ai suspinat după frumusețea și desăvârşirea Ființei, minunatule Părinte Sofronie, iar lacrimile și truda ți s-au făcut înaintemergătoare ale ostenelilor pentru cele dumnezeieşti. Pentru aceea Insuşi Domnul – Cel Ce Este, Artistul și Frumusețea – te-a învrednicit să zugrăvești prin cuvânt şi faptă portret în care e înfățișată îndumnezeirea omului întru Duhul Sfânt. Iar noi, acestea ştiindu-le, cu minunare şi cu suflet voios voim a-ți grăi:

Bucură-te, mahramă izvodită din vederea Fiului lui Dumnezeu,

Bucură-te, autoportret deplin și limpede înfățișat al întregii firi omenești,

Bucură-te, pânză pe care ai pictat în culori de lacrimi, smirnă şi aloe,

Bucură-te, sudoare dăruită ție din părtășia la durerile din Ghetsimani,

Bucură-te, lacrimă fierbinte care adună tot suspinul omenesc,

Bucură-te, sfântă culoare a sunetului tăcerii tale în Dumnezeu,

Bucură-te, cânt al inimii auzit întâia oară de Însuși Hristos,

Bucură-te, pas lin și puternic, făcut pe calea izbăvirii noastre,

Bucură-te, nor ce tăinuiește venirea întru slavă a Mirelui,

Bucură-te, slobozenie dumnezeiască desăvârşită în lucrare omenească,

Bucură-te, moştenire lucrătoare a suspinului Duhului Sfânt,

Bucură-te, iscusit penel ce zugrăveşte rugăciunea în inimile noastre,

Bucură-te, Sfinte Părinte Sofronie, dumnezeiască îmbrățișare dăruită întregului Adam!

Condac 2

Ai învățat în școlile omeneşti, dar înţelepciunea dobândită nu-ti putea potoli setea de Domnul şi era cu totul neputincioasă în a tămădui rana sângerândă a suflului ucigas al lumii. Pentru aceea ai luat calea Athonului, ca întru sihăstria inimii să ții în îmbrăţişare întreaga omenire şi astfel să te pocăiești pentru noi toţi, cei care neîncetat uităm de Dumnezeu şi de cântarea: Aliluia!

Icos 2

Bunătate şi mărinimie dumnezeiască au rodit lacrimile tale pentru om, Sfinte Sofronie, iar Domnul a încununat pocăinţa ta dăruindu-ți-l pe Sfântul Siluan, care întru Duhul a priceput lucrarea ce-ți este rânduită să o săvârșești. Pentru aceea te-a și vegheat și întărit cu rugăciunea, punând la temelia sfinţirii tale lacrimile lui. Iar noi, cei mici la minte și inimă, ne îndemnăm a-ti grăi unele ca acestea:

Bucură-te, văpaie sfântă ce aprinde cu foc ceresc şi tăciunii faptelor noastre,

Bucură-te, potop de lacrimi limpezi ce a spălat toată răutatea lumii,

Bucură-te, dor dumnezeiesc în care se alină mulțime de neputințe,

Bucură-te, proslăvire a Răstignirii și Învierii Domnului Hristos,

Bucură-te, osteneală tăinuită în graiurile tale binecuvântătoare,

Bucură-te, har pururea lucrător ce îmbrățișezi toate tainele noastre,

Bucură-te, clinchet blând ce ne cheamă să tragem clopotele trezviei,

Bucură-te, rugăciune trezvitoare plămădită dintru aluatul umilinţei,

Bucură-te, zumzet înaintemergător al adierii Duhului Celui Sfânt,

Bucură-te, părinte iubitor din a cărui privire se revarsă seninul Împărăţiei,

Bucură-te, zbor în care sunt cuprinse toate deschiderile noastre sufleteşti,

Bucură-te, vedere a dragostei Tatălui, ce înfloreşte în primenire sufletească,

Bucură-te, Sfinte Părinte Sofronie, dumnezeiască îmbrătişare dăruită întregului Adam!

Condac 3

Ai cunoscut adâncul deznădejdii şi al depărtării lumii de Dumnezeu, Sfinte Părinte Sofronie, și, îmbrăţişând tot suspinul omenesc și sorbind durerea întregului Adam, te-ai pogorât cu rugăciunea în străfundurile iadului, plinindu-se şi întru tine cuvântul cel dumnezeiesc dăruit Sfântului Siluan: „Ţine mintea ta în iad și nu deznădăjdui. Pentru aceea și noi, slăvind minunata lucrare a proniei, îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3

Însuţi ai priceput ce înseamnă a întoarce fața de la Dumnezeul cel Viu, Preacuvioase Părinte Sofronie, de aceea cu suspine negrăite ți-ai săvârşit pocăinţa şi prin viața ta ai arătat măsura dumnezeiască a rugăciunii lui Iisus. Pentru aceea şi deznădăjduiții lumii găsesc în tine reazem statornic, ştiind că trăiești dimpreună cu ei bezna cea cumplită a lepădării şi a durerii fără de scăpare. Iar noi, cei care am învățat de la tine căile dobândirii harului, cu umilinţă îți grăim:

Bucură-te, că ne-ai dăruit zile senine, sorbindu-ne în taină amărăciunea păcatelor,

Bucură-te, bucurie sfântă care cunoaşte deplin adâncirea piroanelor,

Bucură-te, zâmbet care nu mai poate fi îngrădit de hotarele timpului,

Bucură-te, leagăn sfânt care odihneşte pruncia duhovnicească a mintilor noastre,

Bucură-te, lumină plină de mireasma Duhului, ce veselește inimile celor credincioşi,

Bucură-te, partitură pe care Domnul Însuși a scris cântec al iubirii Sale,

Bucură-te, strălucire orbitoare care printr-o rază spulberă puterea întunericului,

Bucură-te, tăiş dumnezeiesc ce retează toată învoirea spre păcat,

Bucură-te, leac preaputernic ce vindecă mulțime de răni sufletești,

Bucură-te, merinde sfântă a celor care au ostenit în dosădiri şi prigoane,

Bucură-te, călăuză iscusită ce ne izbăveşte din hăţişurile acestui veac,

Bucură-te, necurmată osteneală mucenicească întru purtarea durerilor lumii,

Bucură-te, Sfinte Părinte Sofronie, dumnezeiască îmbrăţişare dăruită întregului Adam!

Condac 4

Te-ai pocăit până în temelia ființării tale, dumnezeiescule Părinte Sofronie, de aceea și dragostea şi smerenia ta este fără întoarcere spre sine, rodind cuvântarea de Dumnezeu cea adevărată. Prin aceasta l-ai odihnit desăvârşit întru tine pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Cei Care te-au cuprins în slava dragostei Lor şi Cărora şi noi, cei cu totul sărmani, voim a le cânta: Aliluia!

Icos 4

Mulți învățători arată acest veac pământesc, însă neasemuit de puțini sunt vestitori şi mărturisitori ai Adevărului Intrupat prin însăși viața lor. De aceea și noi ne veselim de tine, Sfinte Părinte Sofronie, ca de un om în ale cărui brațe e cuprinsă toată firea omenească și care prin milosârdia sa ne dă și nouă lumina înțelegerii și putere spre a cânta așa:

Bucură-te, deget care fără încetare ne arată chipul lui Dumnezeu din noi,

Bucură-te, surâs al sfinţeniei întru care e tăinuită toată frumusețea Învierii,

Bucură-te, suspinare sfântă care nu încetează să îmbrăţişeze pe tot omul,

Bucură-te, tihnă a tăcerii întru care sălăşluiește pacea Preasfintei Treimi,

Bucură-te, oglindă care ne arată când ne depărtăm de Dumnezeu,

Bucură-te, binecuvântare îndumnezeitoare prin Sfântul Trup și Sânge,

Bucură-te, bărbat desăvârșit care a binevoit spre toată răstignirea duhului,

Bucură-te, adâncime de necuprins cu mintea în acest veac trecător,

Bucură-te, mână ce a smuls mulțime de suflete din prăpăstiile iadului,

Bucură-te, foc dumnezeiesc a cărui dogoare ne înrourează cu bogăția milostivirii,

Bucură-te, foame și sete neostoită, săturată doar cu Trupul şi Sângele Domnului,

Bucură-te, mijlocire sfântă, şoptită blând la urechea Domnului Hristos,

Bucură-te, Sfinte Părinte Sofronie, dumnezeiască îmbrăţişare dăruită întregului Adam!

Condac 5

Prin Duhul cel Sfânt, martor ai fost la zidirea omului, Preacuvioase Părinte Sofronie, și, prin părtășia la dumnezeiasca fire, ai văzut făptuirile fiecărui ipostas omenesc din curgerea veacurilor, plinindu-se şi întru tine dorul pe care Domnul l-a grăit zicând: ,,ca toți să fie una, precum şi Noi una suntem, Părinte” (Ioan 17, 22). Acestea toate, în parte pricepându-le, îndrăznim şi noi a cânta Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icos 5

Dumnezeiesc şi prealuminat apărător a dăruit Hristos Domnul Bisericii Sale prin tine, minunatule Părinte Sofronie; pentru aceea şi noi, cei cu totul netrebnici, ca unuia care ai plinit porunca dragostei de vrăjmași și cu Duhul lui Dumnezeu te-ai cufundat întru cele mai de dedesubt ale iadului, îndrăznim a-ți grăi unele ca acestea:

Bucură-te, ascultare întru care se aude susurul venirii Mângâietorului,

Bucură-te, om al păcii, care te-ai făcut îmbrăţişare a Luminii nezidite,

Bucură-te, limpezime a negrăirii, întru care se sfărâmă împrăştierile minţii,

Bucură-te, străfund de neatins al cuvintelor de viaţă Făcătorului Duh,

Bucură-te, arbore cu ramurile în Cer și cu rădăcinile întru dedesubturile iadului,

Bucură-te, inimă și privire pururea strălucind întru cuvintele Evangheliei,

Bucură-te, mărinimie a dragostei dumnezeieşti ce te-ai făcut martor al Celui Ce Este,

Bucură-te, vistierie a cunoştinţei plină de diamantele înțelepciunii lui Dumnezeu,

Bucură-te, bogăție a Duhului, care necurmat se înmulţeşte cu bucuria dăruirii,

Bucură-te, ureche sfântă ce întru Duhul ai priceput graiurile Starețului Siluan,

Bucură-te, ştergar ce mângâi fruntea celor ce ostenesc în rugăciunea lui Iisus,

Bucură-te, pecete a Împăratului Hristos arătată în vestiri dumnezeieşti,

Bucură-te, Sfinte Părinte Sofronie, dumnezeiască îmbrătişare dăruită întregului Adam!

Condac 6

Cu ochii curăţiei şi ai sfinţeniei văzând adâncul de rugăciune al Starețului tău Siluan, ai voit a-i fi următor, minunatule Părinte Sofronie, iar nouă ne-ai descoperit lucrarea cea dumnezeiască săvârşită întru el de Duhul cel Preasfânt, spre luminarea, întărirea și mângâierea tuturor celor din vremea de acum. Pentru aceasta și noi, cei neputincioşi, suspinăm spre a ne învrednici să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

Întru cele din afară ai fost moştenitor al cuviinţei şi blândeţii Starețului tău Siluan, iar întru lucrările cele dinlăuntru asemenea lui te-ai arătat, Preacuvioase Părinte Sofronie, însă dumnezeiasca voastră măsură niciodată nu va putea fi cuprinsă în sărmanele cuvinte omenești. Pentru aceasta și noi ne domolim graiul și, cunoscându-ne nevrednicia, îndrăznim a şopti:

Bucură-te, fulger ce ne străluminezi adâncurile cele tăinuite ale păcatelor,

Bucură-te, şuvoi de lacrimi care ni se prefac în înnoitoare ape ale Botezului,

Bucură-te, ploaie care ne picuri în suflete nestematele credinţei, nădejdii şi dragostei,

Bucură-te, clipă înveşnicită proslăvind Treimea Sfântă și acum şi pururea,

Bucură-te, blândeţe a venirii Duhului întru care se moşteneste tărâmul Împărăţiei,

Bucură-te, măr de aur în Pomul Vieții cu ramuri aplecate înspre acest veac,

Bucură-te, zefir care în taină ştii să aduci surâsul şi bunăvoirea între oameni,

Bucură-te, salbă de cuvinte care îi îndumnezeieşte pe cei ce le poartă în inimi,

Bucură-te, şirag al dragostei, de a cărui podoabă ținându-ne, ajungem în Împărăţie,

Bucură-te, bucurie a luminării întru care îți semeni cuvintele în inimile noastre,

Bucură-te, vestitor şi martor preaadevărat al Împărăţiei celei neclătite,

Bucură-te, urias al Duhului, care nu se înspăimântă de nimic din cele văzute ori nevăzute,

Bucură-te, Sfinte Părinte Sofronie, dumnezeiască îmbrăţişare dăruită întregului Adam!

Condac 7

Calea pustniciei ai urmat-o în peşterile Athonului, Preacuvioase Părinte Sofronie, iar noianul plânsului tău sihăstresc a fost încununat cu vederi dumnezeieşti şi iertarea multor păcate şi ucideri săvârşite în firea omenească. De aceea şi peştera ce te adăpostea s-a prefăcut în fântână de lacrimi care-ți ostoia durerea din rugăciunile ce le săvârşeai pentru lume. Miluieşte-ne și pe noi cu mărinimia blândeţii tale, ca să îndrăznim a cânta Dumnezeului tău şi Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icos 7

Te-ai rugat pentru fiecare om ca pentru tine, multmilostive Părinte Sofronie; pentru aceasta ţi-a şi adeverit Domnul Hristos că a primit dragostea ta şi, rugându-Se El Insuşi întru tine, ți-a arătat adâncurile cele fără de seamăn ale părtășiei la dumnezeiasca fire. De aceea și cei din cinul monahicesc, luminându-și fețele și încălzindu-se la focul rugăciunilor tale, îți cântă ca unei sfinte călăuze:

Bucură-te, măiestrie a rugăciunii prin care ai biruit în lupta cu duhurile necurate,

Bucură-te, culoare începută pe sevaletul acestei lumi şi desăvârşită în Veşnicie,

Bucură-te, licoare înmiresmată, plină de dulceața dumnezeieştilor noime și vederi,

Bucură-te, cuvântare cu slove de foc, primită de la Tatăl prin Fiul întru Duhul,

Bucură-te, sequoia care se înalță întru Soarele Dreptății, dăruindu-ne dumnezeiască umbră,

Bucură-te, cortină cu podoaba Crucii, care ne ascunde pe scena tainică a mântuirii noastre,

Bucură-te, cutezanţă dăruită nouă, ştiind că suntem neîncetat văzuţi de Domnul,

Bucură-te, iconostas izvodit din strălucirea pomenirii Dumnezeului Intrupat,

Bucură-te, icoană adevărată, arătată din adâncurile unirii cu Mântuitorul Hristos,

Bucură-te, frescă zugrăvită dintru curcubeul înnoirii firii omenești,

Bucură-te, psalmodie urzită din lacrimi, așternută la picioarele lui Dumnezeu,

Bucură-te, pictor răbdător ce ţi-ai înmuiat penelul în seninul liniştii minţii,

Bucură-te, Sfinte Părinte Sofronie, dumnezeiască îmbrăţişare dăruită întregului Adam!

Condac 8

A iubit Domnul dragostea ta și ți-a arătat că Sfintele Taine sunt căi dumnezeieşti spre dobândirea rugăciunii ipostatice, Preacuvioase Părinte Sofronie, iar tu, săvârşind Sfânta Liturghie, te-ai făcut mijlocitor pentru întreaga fire omenească spre înnoire și sfințire prin venirea Sfântului Duh și primirea Trupului şi Sângelui Domnului. Iar noi, minunându-ne de necuprinsa măsură a rugăciunii tale, Îi cântăm Celui Care te-a proslăvit: Aliluia!

Icos 8

Primind cu cutremur dumnezeiescul Trup și Sânge al Domnului Hristos, te-ai făcut potir pe altarul firii văzute şi, aprinzându-te de dumnezeiescul dor și intrând întru strălucirea Treimii, te-ai arătat văpaie a rugăciunii, a cărei vâlvătaie este neîncetat auzită de Dumnezeu dintru aripile Serafimilor. Pentru acestea toate şi noi, cei cu totul înglodați în cele pământeşti, cu umilinţă îți grăim:

Bucură-te, meșteșug al nevoinţei Sfinților Părinți întru unirea cu Dumnezeu,

Bucură-te, râvnă neostoită spre a dobândi neprihănirea mişcărilor lăuntrice,

Bucură-te, statornicie străvăzătoare în mărturisirea celor dumnezeieşti,

Bucură-te, artist desăvârşit care, prin suspinurile inimii, a înfăţişat aflarea Ființei,

Bucură-te, ochi sfințit ce te-ai înfăsurat în Lumina nematerialnică a Taborului,

Bucură-te, vedere a inimii care se înaltă peste valurile zbuciumate ale lumii,

Bucură-te, potir al Sfintelor Taine făcut din şiroaiele de foc ale lacrimilor tale,

Bucură-te, dumnezeiască smerenie și dragoste fără întoarcere spre sine,

Bucură-te, pisc de pe care se revarsă roua feciorelnică a întregii înțelepciuni,

Bucură-te, nestrămutare dintru împlinirea evangheliceștilor porunci,

Bucură-te, văzător al Crucii și Învierii Domnului în vieţuirea lăuntrică,

Bucură-te, neclintire în focul cel mistuitor al dragostei pentru vrăjmaşi,

Bucură-te, Sfinte Părinte Sofronie, dumnezeiască îmbrățișare dăruită întregului Adam!

Condac 9

Gândul cel dintâi pentru om cunoscându-l, dumnezeiescule Părinte Sofronie, i-ai călăuzit pe cei ce veneau la tine pe calea Evangheliei, căreia însuţi făcându-te următor, ai dobândit slobozenia Duhului și ai văzut adâncurile cele de necuprins cu mintea ale vieții și morții veşnice. Pentru aceasta și noi, cei ocrotiți de preaputernicele tale rugăciuni, putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Cu ochiul tău cel văzător întru Duhul, Sfinte Sofronie, cunosti toate tainele și căderile noastre, având deplină înţelegere pentru sfâşierea lăuntrică a firii omeneşti. De aceea ai și unit suspinul tău cu supinul nostru, spre a ne scoate pe cărarea cea strâmtă a Evangheliei și a ne îndruma spre dobândirea slobozeniei fiilor lui Dumnezeu. Iar noi cu recunoștință îți cântăm:

Bucură-te, cântar ce prețuiește cu măsura chipului lui Dumnezeu din om,

Bucură-te, ramură plină de florile dalbelor vestiri ale femeilor mironosite,

Bucură-te, împletire de miresme pogorâte nouă din munții cei înalți ai curăției,

Bucură-te, apă răcoroasă ce stinge nebunia înfierbântării patimilor noastre,

Bucură-te, ungere preoțească întru care s-a aprins focul Duhului Sfânt,

Bucură-te, piatră sfântă ce a măcinat grâul noianului de lacrimi şi suspine,

Bucură-te, prospeţime a bucuriei întru care se arată slobozenia de Sus,

Bucură-te, luminare dăruită oamenilor prin graiurile Sfântului Duh,

Bucură-te, doctor ce, cu bisturiul rugăciunii, ne cureți cangrena sufletească

Bucură-te, biruinţă în fapte care nu pot fi clintite de vrăjmaşul firii omenești,

Bucură-te, șevalet pe care Domnul Hristos a ales nuanțele îndumnezeirii tale,

Bucură-te, peisaj al inimii pictat cu străvederea culorilor muceniceşti,

Bucură-te, Sfinte Părinte Sofronie, dumnezeiască îmbrăţişare dăruită întregului Adam!

Condac 10

Prin ascultarea care ai făcut-o de Starețul Siluan, la vreme rânduită, ai ctitorit la Essex temelie nouă a rugăciunii, Sfinte Părinte Sofronie, și ai făcut mănăstirea ta ospăt al armoniilor dumnezeieşti împletite în cuviință, slujire și cuvânt. Pentru aceasta, toți cei pârjoliți de cugetul materialnic al acestei lumi, vin să se adape din izvorul sfințitor al darurilor și rugăciunilor tale, spre a-I cânta lui Dumnezeu cu mulțumire și recunoștință: Aliluia!

Icos 10

Darurile tale de părinte iubitor s-au făcut veşmânt cuvântător ce acoperă tămăduind toată rana sufletească, minunatule Părinte Sofronie; pentru aceea ai şi fost cunoscut ca un răsărit cu strălucire dumnezeiască, care umple cu razele Mângâietorului asfințitele căi ale lumii apusene. Unele ca acestea pricepându-le, și noi, cei înnegurați de întunericul sufletesc, venim către tine, nădăjduind să dobândim un bob de lumină spre a-ți cânta:

Bucură-te, milă care ne întâmpină oricât am fi de depărtați de Dumnezeu,

Bucură-te, iertare care ştie să-l imbrăţişeze pe cei zdrobiti de suferinţa lăuntrică,

Bucură-te, nemăsurată lungime, lățime și înălțime a părtășiei la dumnezeiasca fire,

Bucură-te, mântuire care țese acoperământ pentru cei răniți de cugetarea pătimașă,

Bucură-te, sobor de ucenici întru care străluceşte slobozenia Duhului,

Bucură-te, înţelegere înlăcrimată a tuturor durerilor și neputințelor omenești,

Bucură-te, rugăciune grabnic pogorâtoare în prăpastia căderilor noastre,

Bucură-te, arvună ce am dobândit-o din puterea binecuvântării lui Hristos,

Bucură-te, răsărit al Soarelui Învierii înveşmântat cu lumina împreună-pătimirii,

Bucură-te, aripă de Serafim care ne umple de cuviința iubirii dumnezeieşti,

Bucură-te, ochi de Heruvim ce îşi înalță privirea în adâncurile lui Dumnezeu,

Bucură-te, inimă strălucind întru negrăita venire a Luminii Preasfintei Treimi,

Bucură-te, Sfinte Părinte Sofronie, dumnezeiască îmbrăţişare dăruită întregului Adam!

Condac 11

Bunăvoinţa, dragostea și înțelepciunea dumnezeiască a viețuirii tale, a cuprins multe inimi, Sfinte Părinte Sofronie, iar cuvintele tale au izbăvit din prăpăstiile deznădejdii mulțime nenumărată de suflete. Pentru aceea îți mulțumim că ne-ai nimicit amărăciunile sufleteşti, înfiripând și întru noi dorul de a ne încredinţa în întregime lui Dumnezeu, dar și bucuria de a-I cânta: Aliluia!

Icos 11

Însuţi te faci inel al puterii dumnezeieşti ce îi împodobește pe cei care iubesc Crucea lui Hristos Preacuvioase Părinte Sofronie, și, prin lucrarea iubirii de vrăjmaşi, tămăduieşti toată deznădejdea. Fă să prisosească și întru noi dragostea pentru cuvintele Evangheliei, ca astfel fiind cu luare aminte la graiurile lui Dumnezeu Cuvântul, să punem început al pocăinţei noastre şi să-ți putem cânta:

Bucură-te, cărturar al Duhului, care povăţuieşti întru plinătatea Adevărului,

Bucură-te, călimară plină cu focul cuvintelor dumnezeieşti ale Mângâietorului,

Bucură-te, inimă adâncă întru care sunt sorbite toate suspinurile omeneşti,

Bucură-te, strugure preadulce, zdrobit pentru noi în teascul cuvintelor de pocăinţă,

Bucură-te, dascăl priceput, care ştie să ne învețe bărbăția sufletească,

Bucură-te, durere trăită prin Crucea întregii suferințe a firii omenești,

Bucură-te, sfântă duioșie care nu rabdă a lăsa pe cineva nemângâiat,

Bucură-te, jar încins întru care ni se mistuie hăul întunericului lăuntric,

Bucură-te, vârtej care soarbe întru sine toată revărsarea prihănirii omeneşti,

Bucură-te, grâu însutit roditor în țarina Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii,

Bucură-te, pâine rumenită pe vatra încinsă dintru focul trezviei minţii,

Bucură-te, vin îndulcit de boarea Duhului și însoririle în Dumnezeu,

Bucură-te, Sfinte Părinte Sofronie, dumnezeiască îmbrătişare dăruită întregului Adam!

Condac 12

Preaputernica și atotcuprinzătoarea ta milă s-a făcut descoperire a cântecelor sufletești sfărâmate de răni și de păcate, dumnezeiescule Părinte Sofronie, și, prin lucrarea Preasfântului Duh, înnoind sufletele şubrezite lăuntric și preschimbându-le cu prefacere dumnezeiască, ne-ai învățat a merge pe căile Evangheliei, ca umblând cu dreaptă-înțelegere și dreaptă-trăire, să cântăm întru Adevăr: Aliluia!

Icos 12

Văzându-te că ești dragoste care se împarte fără să se despartă, deopotrivă dăruită pentru copii, părinţi și bunici, preaînțelepte Părinte Sofronie, foarte ai fost îndrăgit de cei care au dobândit odihnă, mângâiere şi sfat dumnezeiesc prin tine. Iar noi, care ne veselim de pomenirea ta, îndrăznim a veni către tine cu aceste cuvinte, ca și cu nişte ramuri înflorite:

Bucură-te, liturghie neîncetată, săvârşită în îmbrăţişarea Impăratului Ceresc,

Bucură-te, giuvaier întru care e prinsă toată strălucirea Impărăţiei Cerurilor,

Bucură-te, cruce a îmbrățișării ce îi mângâie pe toți amărâţii lumii pământeşti,

Bucură-te, răstignire în purtarea lacrimilor stârnite în noi de boli și moarte,

Bucură-te, înviere prin biruința asupra cugetelor stăpânitorului acestui veac,

Bucură-te, pogorâre a Duhului ce înfiripează bucuria și în inimile noastre,

Bucură-te, cort al mărturiei alcătuit din giulgiurile Învierii lui Hristos,

Bucură-te, chivot ce mărturisești plinirea legămintelor lui Dumnezeu,

Bucură-te, armură a sfinţeniei oțelită în lupte mai presus de minte şi cuvânt,

Bucură-te, vas al Duhului ce ai cuprins noimele cele adânci, grăite de Sfântul Siluan

Bucură-te, că în înțelepciunea sa Mângâietorul te-a adus la măsura Starețului tău,

Bucură-te, că graiurile tale de foc sunt neasemuite, adânc pe adânc chemând,

Bucură-te, Sfinte Părinte Sofronie, dumnezeiască îmbrățișare dăruită întregului Adam!

Condac 13

O, Sfinte Părinte Sofronie, cuvintele tale sunt petale ale Numelui lui Iisus, adunate întru mireasma trezviei minţii, iar viețuirea lăuntrică ți s-a făcut odihnă deplină a Sfântului Duh, fiind hrănit cu pârguirea frumuseților dumnezeieşti. De aceea și noi, cei deznădăjduiti, alergăm către seninul chipului tău, rugându-te să nu ne lași så ne prăpădim sufleteşte şi trupeşte într-o sete şi o foame străine de Dumnezeu, ci umplându-ne inimile cu binecuvântarea ta, învrednicește-ne a ne hrăni cu Numele Domnului Hristos și a-I cânta Preasfintei Treimi: Aliluia! (de trei ori)

Apoi iarăși se zic icosul și condacul întâi, urmând această

Rugăciune către

Preacuviosul Părinte Sofronie Saharov

O, Părinte Sofronie, adânc neţărmurit al dragostei lui Dumnezeu! Văzut ai fost strălucind întru Lumina cea neapropiată, însă noi n-am priceput că slava întru care te înveşmântai era aceeași cu cea cu care tu ne cinsteai pe noi, socotindu-ne mai presus de tine prin dumnezeiasca smerenie cea fără de întoarcere spre sine. Pentru aceea, ca unii care nu putem cuprinde cu mintea și cu inima pogorârea cea dumnezeiască a rugăciunilor tale, te rugăm iarăși și iarăși: ajută-ne, luminează-ne și iconomisește-ne toate cele de trebuință spre întărire în credinţă, nădejde și dragoste. Fă-ne pe noi lucrători statornici ai cuvintelor Evangheliei, a căror adâncime este fără de sfârşit și prin care intrăm în viaţa lui Dumnezeu. Umple inimile noastre de mireasma cea gânditoare a rugăciunii şi, pururea înnoindu-ne prin mijlocirile tale, fă-ne iubitori ai Crucii Domnului, ca dintru această temelie să răsară la vremea rânduită și lumina învierii noastre. Încă te rugăm, hrănește-ne pe noi, cei prunci cu mintea, și mângâie-ne sufletele cu sfânta ta pomenire, ca astfel să avem pururea binecuvântarea ta şi, veselindu-ne de tine, să ne învrednicim și de străvăzătoarea ta purtare de grijă săvârşită întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Şi se face otpustul:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Părinte Sofronie și ale tuturor Sfinților, miluieşte-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Iubirea de vrăjmași pe înțelesul copiiilor (epocii post-moderne) Satelitul Centrului Spațial și Supraspațial Cosmic și Supracosmic „Doamne” („CSSCSD”)

264414_506912196025275_1327308210_n

Iubirea de vrăjmași pe înțelesul copiiilor (epocii post-moderne)

Satelitul Centrului Spațial și Supraspațial Cosmic și Supracosmic „Doamne” (CSSCSD)

Părintele Rafail Noica a făcut deja istorie la noi cu gândul-îndemn: „Conectează-te la Satelitul Doamne”, adica pune „Doamne” înainte de orice gând, plângere, nemulțumire, frază și astfel aceasta devine rugăciune.

Tu, dacă vezi că aproapele sau vrăjmașul tău nu se conectează la Satelit, ci se revarsă asupra ta cu un potop de nereușite, plângeri, nemulțumiri, probleme, obsesii, neimpliniri, dureri, necazuri, suferințe, reproșuri, ascultă-l, dar nu singur, nu ține aparatul rugăciunii tale închis, ci deschide conexiunea și transmite în direct live, cu camera HD dacă ai echipament duhovnicesc avansat, către Hristos si Maica Domnului, la Centrul Spațial Cosmic și Supracosmic. Ei pot urmări miliarde de „transmisiuni” simultan, întrucât nu au limite de spațiu sau de timp. Efectul este uimitor: știind ca vă urmărește convorbirea Însuși Atotputernicul Stăpân cu Preacurata Sa Împărăteasă, nu mai resimți nici povara, nici angoasa, nici deznădejdea de a nu-l putea ajuta singur…

„Iubirea de vrăjmași este singurul criteriu sigur al adevărului” (Cuviosul Sofronie Sakharov) O poezie pentru iubirea tuturor vrăjmașilor noștri

Omul își pierde libertatea răspunzând la rău cu rău, dacă rănește pe cel care îl rănește, dacă vrăjmășește pe cel ce îl vrăjmășește, chiar și în gând.

Am dorit să adun într-o singură poezie majoritatea tipurilor de acțiuni, gânduri, trăiri, intenții rele, negative, vrăjmașe ale aproapelui față de persoana noastră, cărora să le fie întors în bine, printr-o acțiune opusă, într-o formă de rugăciune rimată, tot răul, după porunca Mântuitorului: „iubiți pe vrăjmașii voștri.” (Mt. cap. 5, 44) De fapt așa este și compusă această poezie: un vers exprimă tipul de vrăjmășie (ură, ceartă, blesteme, loviri, furt, minciună, pizmă, întristări, crime, pomenire de rău, chinuire, insulte, urgisiri de tot felul, etc. etc.), iar al doilea vers care îi urmează imediat, este o rugăciune către Domnul, conținând acțiunea pozitivă, bună, izbăvitoare. Desigur, fiecare poate completa după experiența personală această poezie. Ea conține multe stângăcii, nu este desăvârșită nici ca formă, nici ca poezie, nici ca și conținut. Dar poate fi un model de început pentru cei mai desăvârșiți.

Mărturisesc că au fost mulți ani, deloc ușori, în viața mea când aș fi avut mare nevoie de un astfel de instrument duhovnicesc. Nu am știut nici măcar că există oameni care-și pot iubi vrăjmașii, rugându-se pentru ei. Această poezie face curățenie în iadul lăuntric unde i-am ucis și i-am îngropat pe toți cei care ne-au rănit vreodată, neștiind altfel. „Hristos a înviat, iadul s-a golit” spune o cântare a Paștilor… În iadul lăuntric, în fundul cel adânc și întunecat, coborând, ne întâlnim cu Însuși Hristos… zice Sfântul Macarie cel Mare.

Există mulți oameni care pur și simplu nu știu că se poate ieși din cercul vicios al urii și al răzbunării. Această înfățișare punctuală a răului în rugăciune, despovărează, ușurează inima, dezleagă omul de lanțurile urii și vrăjmășiei, redând cel mai de preț bun al omului: libertatea pierdută prin răspunsul la rău cu rău, celui care ne rănește. Omul care se roagă pentru vrăjmași este cel mai liber om de pe pământ.

„Iubirea de vrăjmași este singurul criteriu sigur al adevărului” (Cuviosul Sofronie Sakharov)

„Iubirea de vrăjmași este singurul criteriu sigur al adevărului” (Cuviosul Sofronie Sakharov)

„Plugușorul iubirii de vrăjmași” (Versuri)

Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați,
Și cuvântu-mi ascultați!
Mâine anul se-noiește,
Plugușorul se pornește,
Și începe a ura,
Pe la case-a colinda !
Astăzi cu toții cântați
Doar iubirea de vrăjmași.
Celui care ură are,
Mai cântați-i o urare!
În tot anu care vine,
Să-i vorbiți numai de bine,
Pentru-ai voștri buni vrăjmași,
Voi așa să vă rugați :
Doamne astăzi miluiește
Pe tot cel ce mă urăște
Doamne, pe vrăjmașul meu,
Fă-l ca tine: dumnezeu.
Doamne pe vrăjmașii Tăi,
Fă-i ca Tine, dumnezei!
Doamne, când vrăjmașii mei
Sunt copleșiți de cei răi,
Pe-ai lor vrăjmași îi miluiește,
Și din iad îi slobozește.
Pe cel ce mă osândește pe nedrept
Doamne-l fă mai bun, mai drept,
Celui ce-mi aruncă vina,
Doamne iartă-i toată crima.
De m-aruncă la pământ,
După Noul Legământ,
Fă-i Doamne, pogorământ,
Și-l slăvește pe pământ!
Când pe cruce-o să mă puie,
Dă-i Doamne ciocan și cuie,
Dacă mă scuipă cu ură,
Șterge-l, Tu, cu drag, la gură.
Când mă-mpinge plin de silă,
Și mă bate făr’ de milă,
Dă-i Doamne-o mahramă curată,
Să-și șteargă mâna-ndurerată.
Iartă-l Doamne, și-l întoarce,
Pe cela care rău îmi face.
Piciorul ce mă lovește,
Doamne tu îl oblojește.
Celui ce m-a judecat,
Dă-i Doamne, un ochi curat,
Celui ce m-a osândit,
Doamne, dă-i cuget smerit.
Celui ce mă pune la-ncercare,
Dă-i Doamne-ndelungă răbdare,
Pe cel ce mă viclenește,
Doamne Tu îl ocrotește.
Pe cel care mă hulește,
Doamne, Bune, îl păzește,
Pe cel ce mă nedreptățește,
Doamne tu-l îndreptățește!
Pe cel ce mă chinuiește
Doamne tu îl îmblânzește.
Pe cel ce nu mă priiește,
Doamne Tu îl preamărește!
Pe cel care mă urăște,
Doamne Tu îl înverzește,
Cu drag îl îmbobocește,
Cu iubire-l înflorește,
Și când roade el rodește,
Cu drag Tu i le păzește,
Și în cer i le sădește.
Pe cel ce mă otrăvește,
De rău Tu îl curățește,
Tu Doamne-l înmiresmează,
Pe cel ce mă întristează.
Pe cel care mă scârbește,
Tu Doamne îl odihnește.
Pe cel ce mă necăjește,
Tu Doamne îl întărește,
Și cu drag Tu îi zâmbește!
Dac-o dată-n zi greșește,
Iartă-l Doamne și-l păzește!
De-mi greșește-a doua oară,
Eu îl iert, Stăpâne, iară.
De șapte ori în zi de-mi greșește,
Tu, Preabune-l miluiește!
Când a șaptezecea oară,
Îmi greșește omul iară,
Cu dragoste-l înconjoară!
Și de șaptezeci de ori câte șapte,
Îmi greșește până-n noapte,
iartă-i Doamne sfinte, toate!
În aceași zi, Iisuse Preaminunate,
Iartă-i Doamne toate-a lui păcate,
Și îl poartă, Doamne-n spate,
Până în cereștile Tale palate!
Doamne ocrotește, pe vrăjmașul meu.
Daomne slăvește, pe dușmanul meu!
Doamne miluiește, pe răufăcătorul meu!
Doamne îl păzește, pe cel ce mă urăște,
Doamne mântuiește, pe cel ce mă vrăjmășește.
Pe cel care mă hoțește,
Doamne Tu-l îmbogățește!
Pe cel care mă curvește,
Fiica dragă i-o păzește,
Și pe el îl feciorește!
Pe cel ce mereu mă minte,
Pune-l, Doamne-n mare cinste!
Celui ce-mi scoate un dinte,
Pune-i Doamne, Tu un dinte!
Celui ce îmi scoate-un ochi,
Dăruiește-i Tu, doi ochi!
Binecuvintează, Doamne, pe vrăjmașii mei,
Și despovărează, pe dușmanii mei.
Doamne, îl sfințește pe cel ce mă urăște,
Doamne miluiește, pe cel ce mă dușmănește.
Doamne, tu îl crește pe cel ce mă rănește,
Doamne îl hrănește, pe cel ce mă vrăjmășește,
Doamne, dă locaș la al meu vrăjmaș,
Doamne, dă-i o pâine, celui ce mă vinde.
Doamne îl păzește, pe cel ce mă lovește.
Celui ce mă-omoară, dă-i Doamne-o comoară,
Numai bucurie, har și omenie.
Iartă Doamne Sfinte, pe cel ce mă minte,
De cel ce mă fură, Doamne, te îndură.
Pe ce-l ce viața-mi poftește și mă jefuiește,
Doamne-l veselește și îl preacinstește.
Pe cel ce mă siluiește, Doamne-l miluiește,
Pe cel ce m-osândește, Doamne-l mântuiește.
Dăruiește, Doamne, celui ce-mi dă ură
Dragoste și pace fără de măsură.
Pe cel care mă sfidează,
Tu, Doamne-l înnobilează!
Celui ce îmi face rău,
Scoate-l dintr-al urii hău!
Fă-i Tu, Doamne numai bine,
Și îi dă gânduri creștine!
Pe cel ce mă ocărăște,
Tu, Doamne îl mulțumește.
Celui care mă acuză,
Făurește-i Doamne o scuză.
Celui care nu mă iartă,
Iartă-l Doamne, și nu-l ceartă.
Pe cel ce mă ispitește,
Doamne Tu îl miluiește,
Celui ce strigă la mine,
dă-i Doamne tăceri senine.
Pe cel ce mă izgonește,
Tu Doamne îl izbăvește
Pe cel ce mă batjocorește,
Însuți Doamne îl cinstește,
Celui ce mă calcă-n picioare,
dă-i lumină și-al tău soare.
Celui ce-i mai veninos,
dă-i doamne cer luminos,
Celui care mă alungă,
nici o vină să-l ajungă.
Pe cel ce mă dosădește,
Doamne-l iartă,-l miluiește.
Cu toți sfinții-l ocrotește.
Și de rele în păzește.
Doamne pe vrăjmașii mei,
Miluiește-i Tu, cum vrei,
Iartă-i Doamne, le dă har,
Și le dă iubirea-n dar!
Pe cel ce în gând mă doboară,
Urcă-l Doamne, la cer iară,
Pe cel ce mă pizmuiește,
Cu dragoste îl hrănește
De invidie-l izbăvește!
Celui ce-n inimă mă omoară,
Doamne dă-i iubirea Ta iară,
Pe cel ce de rău mă pomenește,
Doamne-n ceruri îl slăvește.
Pe cel ce mă mustră cu mânie și cu ură,
Doamne tu îl bucură cu asupră de măsură.
Pe cel care mă blesteamă,
Doamne, nu-l lua în seamă.
Doamne bine-l cuvântă si-l ajută,
Pe cel ce mă bate cu ură și mă insultă.
Celui ce mă urgisește,
Nici o vină îi găsește.
Tot răul-întoarce-n bine.
Și îi dă zile senine.
Celui ce să plâng mă face ,
Doamne dă-i doar har și pace,
Și vreo șapte-opt cojoace!
Celui ce mă întristează,
Dă-i Doamne înger de pază.
Celui ce uită de mine,
Dă-i Doamne gânduri de bine,
Frați și rude să-l iubească,
Mereu să-l întovărășească.
Pe drumuri bune să-l călăuzească!
Pe cel ce mă ocolește,
În Duhul Sfânt îl păzește,
Cu dragoste-l înțelepțește.
Pe cel ce mă necinstește,
Însuți întovărășește.
Pe cel ce mă clevetește,
Și de rele mă vorbește,
Doamne tu îl miluiește,
Și de bine îl vorbește,
Și în rai îl pomenește!
Noi cu toții-avem ó fire,
Așadar dragă copile,
Când pe mine mă urăști,
Doar pe tine te rănești.
Celui ce mi se răzbună,
Doamne, dă-i o zi mai bună!
Celui ce îmi dă o palmă,
Dă-i Doamne o voce calmă!
Doamne-i dă o bună mamă,
Dacă nu mă bagă-n samă!
Dacă mă scoate din minți,
Dă-i Doamne, cinstiți părinți!
Dacă mă batjocorește,
Tu Doamne îl prețuiește!
Dacă mă pune mai prejos,
Dă-i Doamne un chip sfios.
Când cu mine nu se-mpacă,
Doamne-ncalță-l și-l îmbracă,
Cu veșmânt și haine moi,
Pe cel ce urăște a-Tale voi.
De se-aprinde de mânie,
Păzește-l de-a mea iuțime,
Răcorește-l cu-a Ta rouă,
Și îi dă o stare nouă:
Numa-naltă bucurie,
Și preadulce slavoslovie!
Celui care mă înjură,
Doamne dă-i o maică bună,
Pe cel care mă trântește
Tu Doamne îl miluiește
Cu drag îl încălzește,
Și cu ceai îl omenește.
Pe cel ce mă-ngenunchează,
Tu-l ajută când oftează,
Cu milă îl ospătează,
Și-n loc de cinste-l așează.
Pe cel ce mă umilește,
Tu-l sărută și-l păzește,
Și cu dar îl dăruiește!
De mă-ngroapă în pământ!
Dă-i Doamne un tată Sfânt.
De mă-mpinge și mă-nneacă.
Fă-i Doamne, un pod și-o barcă,
Și-l ajută ca să treacă,
Peste orice-ntinsă apă.
Noi toți, Doamne, suntem una,
Iartă-ne Doamne, Stâpâne,
Și o roagă pe Preabuna,
Să ne poarte-n rugăciune!
Toată această rugăciune,
O ascultă, Doamne-al meu Stăpâne,
Căci acum eu știu prea bine:
Eu sunt Doamne cel mai rău,
Singurul vrăjmaș sunt eu.
Căci toți se vor mântui,
Doar eu singur voi pieri.
Când în iadul cel întunecat,
Voi coborî singur vinovat,
Voi striga-ntru iubirea mea,
Unde ești, dragostea mea?
Unde ești, Stăpânul meu,
Milostive, Dumnezeu!
Unde ești iubirea mea?
Unde ești, mântuirea mea?
Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați,
Și cuvântu-mi ascultați!
Astăzi cu toții cântați
Doar iubirea de vrăjmași.
Celui care ură are,
Mai cântați-i o urare!
Azi cu toții să urăm,
Și deloc, să nu urâm!
La anu’ și la mulți ani!

Paradoxul poruncii iubirii de vrăjmași. (Meta)porunca iubirii vrăjmașilor poruncii iubirii vrăjmașilor noștri.

800px-Meister_des_Rabula-Evangeliums_002.jpg

Paradoxul poruncii iubirii de vrăjmași. Porunca iubirii vrăjmașilor poruncii iubirii vrăjmașilor noștri

Porunca iubirii de vrăjmași ea însăși naște vrăjmași: vrăjmașii acestei porunci o urăsc, nu o pot împlini, nu o pot suporta ca regulă de conduită duhovnicească supremă: „Iubirea de vrăjmași este singurul criteriu sigur al adevărului ” (Arhim. Sofronie).
Fiind imposibil de împlinit cu puteri și energii omenesti firești, ea este preponderent o lucrare a harului. Făcută să împiedice ura vrăjmașilor, ea însăși naște vrăjmași pe cei care i se opun. De aceea porunca iubirii vrăjmașilor este și (meta) porunca iubirii vrăjmașilor poruncii iubirii vrăjmașilor nostri. Dovadă este Hristos care l-a iubit și pe Dismas, tâlharul cel bun, care a împlinit porunca, și pe Gestas, tâlharul care se opunea din iubire de sine acestei porunci, dar și pe vrăjmașii Lui, care l-au răstignit pe cruce.